Considerat drept unul dintre cei mai buni violoncelişti ai timpului nostru, Valentin Răduțiu este prim violoncelist al faimoasei orchestre Deutsches Symphonieorchester Berlin. Artistul se va reîntâlni cu publicul din România în cadrul concertelor imersive din Biertan, Sibiu, parte din programul Festivalului ICon Arts Transilvania.
Cum te pregătești emoțional pentru a interpreta, chiar și o lucrare simplă, cu perfecțiune și măiestrie?
Drumul muzicianului, de-a lungul vieții, presupune o pregătire permanentă, o acumulare de știință și experiență, în camera de studiu și pe scenă. Este un parcurs al cunoașterii muzicii și al cunoașterii de sine – cu țelul de a reuși să nu redăm ceva pregătit, dar să lăsăm muzica, în clipa concertului, să se dezvolte, să se întâmple.
Cu ce alte ramuri ale artei ai putea compara creația pentru violoncel?
Îmi place să descriu arcușul instrumentului ca pe o pensulă în pictură: cu el aplicăm culoare, creăm linii și legături, umbre și lumini. Un sunet poate să se piardă în sală ca o acuarelă, poate fi pronunțat sau delicat, realizat cu un creion moale și bine ascuțit. Așa folosim arcușul pe corzi, precum pictorul se exprimă pe pânză.
Ce calități și-ar însuși lumea dacă ar pătrunde mai mult din cosmosul enescian?
Orice preocupare profundă pentru artă ne apropie de ceea ce este în esență uman. Muzica lui Enescu în decursul vieții sale a fost într-o transformare și căutare permanentă, și, ascultând mai mult, realizăm rapid că întrebarea „cum să compun?” se află în legătură directă cu întrebarea „cum să trăiesc?”…
Ce rol poate ocupa muzica de jazz în universul creator al unui cellist?
Elementul esential în jazz, cel al improvizației – adică „părăsirea cântatului din note” – este o provocare pentru foarte mulți muzicieni clasici: este șansa de a trece dincolo de limitele conceptului unei redări exacte a textului muzical, presupune dezvoltarea unei forțe creative subconștiente, pentru a realiza la final că, desigur, interpretând muzică clasică, întotdeauna improvizăm, căutând acea stare ideală de „flow”…
