Refuncționalizările în spiritul dezvoltării durabile ale spațiilor industriale din America anilor 1960 a dus la dezvoltarea celui mai rebel și nonconformist dintre stilurile de amenajare interioară ale momentului. Transformarea fabricilor în imobile de locuință a creat contextul unei noi estetici, a unei abordări cu totul nouă a ideii de confort. Spațiile mari, luminoase, cu pereți din materiale brute, betonul aparent, grinzi metalice cu urme de rugină, zidărie netencuită și instalații electrice și sanitare aparente toate au devenit o cerință a imaginii moderne de locuire.
Amplasate de cele mai multe ori în zone centrale, zone așa numite “bune” ale orașelor, fostele spații industriale se transformă în locuințe, restaurante, birouri și adoptă abordarea de design industrial, atât de apropiată de conceptele actuale de reutilizare, reciclare, păstrarea patrimoniului industrial.
Cu toate că majoritatea spațiilor industriale transformate sunt în general spații generoase, cu tavane înalte și ferestre supradimensionate, acest tip de abordare este potrivită atât spațiilor mari cât și spațiilor cu dimensiuni mai restrânse. Păstrând spiritul revoluției industriale, interioarele îmbină armonios elemente decorative vechi cu principiile minimaliste moderne. Planul amenajărilor este în general deschis, funcțiunile se întrepătrund și urmează elementele structurale de cele mai multe ori expuse.
Materialele brute predomină, acestea nefiind acoperite, finisate, ci mai degrabă sunt puse în valoare prin alăturări de textură și formă. Tavanele din beton aparent, pardoselile finisate cu șape industriale, stâlpii metalici sau elementele structurale din cărămidă sunt vizibile că atare. În ceea ce privește ferestrele, una dintre caracteristicile predominante este tâmplăria metalică, de cele mai multe ori de culoare neagră sau gri, care conturează și pune în evidență forma golurilor structurale.
Cromatica este destul de restrânsă, urmărind aceeași tendință de păstrare a materialelor brute. Această abordare, deși inițial a fost folosită din considerente practice, finisarea unor suprafețe atât de mari ar fi crescut mult costul amenajării, este păstrată dând farmec stilului. Paleta de culori neutre de alb, negru, gri și gri colorat este completată cu nuanțe calde de maro și bej cât și bronz sau alamă. Accentele sunt în general realizate cu obiecte de decor autentice industriale sau replici ale acestora, fie că este vorba despre corpuri de iluminat, mese sau scaune. Datorită flexibilității stilului, acesta poate fi adoptat și în amenajări care au un buget restrâns, completat cu imaginație și inspirație.