Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 28/04/2022
Viața Orașului / Poveștile orașului

Brașoveni celebri (III): Valentin Bakfark și Elena Gaja

Vlad T. Copilu De Vlad T. Copilu
Comentarii Brașoveni celebri (III): Valentin Bakfark și Elena Gaja Share Brașoveni celebri (III): Valentin Bakfark și Elena Gaja


De data aceasta ne îndreptăm atenția asupra oamenilor implicați în muzica de operă și operetă, cu un popas în muzica renascentistă, care au dus, odată cu succesul domniilor lor, numele Brașovului în toată lumea.

Valentin Bakfark

1507 sau, mai probabil, în 1527, Brașov – d. 15 august 1576, Padova

Acest muzician renascentist poate fi găsit în istorie sub mai multe nume: Bachfarrt, Backvart sau Bekwark.

Bakfark a fost adoptat de familia Greff, motiv pentru care uneori este menționat cu numele de Barkfark-Greff sau chiar cu numele latinizat Valentinus Greff Bakfark. Familia Bakfark era de origine etnică germană. Atât tatăl, cât și fratele său, poate și nepotul său, cântau bine la lăută, iar Valentin a arătat de tânăr că este atras de muzică. De aceea, tatăl său l-a dat ca ucenic (probabil la un lutist italian) la curtea regelui Ungariei de la Buda, la curtea căruia a și cântat vreo patru ani. În anul 1540, la moartea regelui, se pare că văduva regelui l-a plăcut, astfel că a mai rămas la curte alți nouă ani. Apoi, în 1549 s-a mutat la Cracovia, în Polonia, unde a devenit unul dintre principalii muzicieni ai regelui.

În 1551 s-a întâlnit cu ducele Albrecht de Brandenburg, al cărui patronaj avea să fie de folos carierei sale din anii următori. Albrecht a obținut pentru el permisiunea de a călători în Germania și Italia, dar situația politică l-a împiedicat să facă această călătorie. În schimb a plecat în Franța, unde și-a publicat prima carte, la Lyon. Cu această ocazie, s-a prezentat pentru scurt timp și la curtea regelui Franței și la cea a Papei de la Roma. O vreme a rămas în serviciul cardinalului François de Tournon.

A trecut prin mai multe evenimente notabile, inclusiv printr-un complot politic, care a dus la mutarea sa din Vilnius, acolo unde locuise până în 1565.

S-a întors în Transilvania natală în jurul anului 1570, unde a fost copleșit de onoruri. A cântat peste un an la curtea principelui Transilvaniei, dar în 1571, la moartea principelui Ioan Sigismund Zápolya, s-a întors definitiv în Padova, unde a și murit, în 1576, doborât de ciumă, împreună cu întreaga familie (soția și patru copii). Simțind că va muri, a distrus lucrările care îi rămăseseră în manuscris, declarând că numai el era capabil să le interpreteze într-un mod care să îl satisfacă.

De pe urma sa au rămas trei cărți de muzică pentru lăută (prima, Liber primus, editată la Lyon, de Jacques Moderne, apărută în 1553, îi este dedicată cardinalului de Tournon; a doua, editată de Adrian Le Roy și Robert Ballard, apare în 1564, la Paris, iar a treia apare în 1565, la Cracovia).

Elena Gaja

(n. 26 octombrie 1946, Brașov)

foto © fb.com/elena.gaja

Este o cântăreață lirică, mezzosoprană română. A absolvit cursurile Academiei de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa celebrei soprane Magda Ianculescu.

A concertat cu toate orchestrele filarmonicilor de stat din România. A cântat cu toate teatrele de operă din țară, abordând întreg repertoriul scris pentru vocea de mezzosoprană, cântând inclusiv integrala ciclurilor de lied-uri scrise de Manuel de Falla. S-a remarcat prin tipul de voce rarisim de mezzosoprano-contralto, astăzi pe cale de dispariție, cu o coloristică și un vibrato care i-au adus admirația totală din partea publicului și a criticii de specialitate, fiind supranumită „viola da gamba”.

În decembrie 1982 câștigă Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto Bellini Caltanisetta, Sicilia, Italia, fiind astfel singura voce din România care câștiga această prestigioasă competiție pentru artiști lirici. Pentru câteva decenii a fost solistă a Operei Naționale Române din Timișoara. S-a remarcat în spectacole extraordinare, alături de marii tenori de la Moscova și marile voci ale României. A făcut numeroase turnee în Rusia și țările fostei Uniuni Sovietice, precum și în Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Macedonia, Italia, Spania, Lituania, Finlanda, Austria, Franța etc, fiind supranumită, în anii ’80 a 3-a Carmen din Europa, după Irina Arhipova și Elena Cernei.

„Carmen” este rolul cu care mezzosoprana Elena Gaja s-a identificat cel mai mult, de-a lungul carierei sale. L-a interpretat de peste 300 de ori, reușind de fiecare dată să redea adevărata condiție a unui personaj care merge spre mistică și care, fără doar și poate, alături de „Don Juan”, rămâne unul dintre cele mai controversate roluri scrise vreodată pentru vocea umană. Luându-și adio de la scenă în 1996, și-a continuat cariera susținând concerte, repertoriul abordat mergând de la arii de operă, arii sacre, oratoriu, lied până la tango-uri, zarzuelas și muzică de film. A sprijinit și sprijină tinerele generații de artiști, acceptând să predea canto la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Este inițiatoarea și cea care a deschis noi porți tinerilor interpreți lirici, promovând artiști români și cultura română în Europa.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.