Slavă gastronomiei ucrainene! Mă-nclin în fața bucatelor alese din țara vecină.
Fix în urmă cu cinci ani, am fost la 766 de kilometri de București, la Kiev, de care m-am îndrăgostit de parcă aș fi știut că n-aveam să-l revăd prea curând. Așijderea, de bucătăria ucraineană: sățioasă, bazată pe ingrediente naturale, proaspete, cu savoare autentică. În prima seară, la restaurantul Kompot, pe malul Niprului, am mâncat renumitul pui a la Kiev, una dintre cele mai fericite întâlniri între un piept dichisit pane și o bucată de strașnic unt ucrainean.
A doua zi aveam să ajung aproape de Maidan, la restaurantul Ultima Baricadă (în incinta complexului comercial subteran Globus). Un local care omagia cele trei revoluții petrecute în zonă: a studenților, în 1990, cea portocalie, din 2004, cea a demnității, din 2014. Acolo m-am înfruptat cu specialități de brânză – am reținut soiul de caș Narcisa Carpaților – și cu piroști. Sau vareniki. Ori colțunași ca ai noștri. Umpluți cu tot ce jinduiam. De la piure de cartofi și varză acră, la fel principal, până la cireșe, zmeură, afine și piersici, la desert. Ucrainenii au și un fel de sarmale, și aici variază umplutura, doar că ei le spun „holubți” (hulubei).
Pui a la Kiev
Până să ajung la Kiev, „gustasem” preparatele ucrainene doar prin intermediul cărților. Ale scriitorului danez Børge Willy Redsted Pedersen, mai cunoscut la noi și în toată lumea drept Sven Hassel, care-l pune pe căprarul Joseph Porta să gătească un borș pe cinste. „Există două feluri de borş. Unul obişnuit, pe care-1 fac polonezii şi ucrainenii, întâi se rumeneşte o raţă, apoi o tai, Îi scoţi oasele şi tendoanele şi o mărunţeşti, în timp ce cânţi o parte din <<Katerina Ismailova>> (n.m. – opera lui Dmitri Șostakovici), o arunci în supă bucată cu bucată. Uite-aşa! Plop, plop, plop! Şi de fiecare dată când raţa face <<plop>>, poţi să-ţi pui o dorinţă!”, explică Porta, care mai solicitase următoarele ingrediente: „Cinci litri de apă. Nicio picătură în plus sau în minus. Avem şi puţină carne de vacă. Ne trebuie trei kilograme, apoi încă un kilogram jumate de carne de porc. După asta, cinci legături de praz, una la fiecare litru de apă, şi patru sute grame de varză. Noi o să punem cinci sute. Nu strică. Un kilogram de sfeclă, o jumătate de ţelină şi o mână de pătrunjel…” Porta n-a uitat de smântână și de usturoi, o funie, ca să-i dea gust. Nu știu ce borș a ieșit de acolo, dar la război, ca la război…
Suveniruri ucrainene
Ca suveniruri, am luat acasă câteva eșantioane de vodcă ucraineană, renumita Nemiroff. Și o cutie cu bomboane de ciocolată „Gapchinska”. Sunt botezate după pictorița Evghenia (Jenia) Gapcinska, poate cea mai cunoscută artistă din Ucraina – deși produsele sale sunt copiate la greu și imprimate pe nenumărate produse, bomboanele trebuie că erau originale, căci ambalajul purta brandul ei: Furnizoarea Numărul 1 de Fericire.
#SlavăUcrainei!
