Meniu Zile și Nopți

Artă & Cultură

Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 06/04/2022
Artă & Cultură / Performing arts

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA” Share ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”


RAMANENJANA, docu-ficțiune performativă bazată pe evenimentele care au ajuns să definească „epidemia de dans” din 1863 din Madagascar contribuind la răsturnarea regimului politic, realizată de coregrafa Simona Deaconescu în colaborare cu coregrafa și activista culturală malgașă Gaby Saranouffi, va avea premiera națională pe 14 şi 15 aprilie, de la 19:30,  la Centrul Național al Dansului din București (CNDB), evenimentul fiind precedat de premiera internațională din 9 aprilie de la radialsystem, în Berlin, unul dintre cele mai titrate spații de artă contemporană din Europa. Îmbinând elemente performative și multimedia, realitate și ficțiune, documente de arhivă și mărturii contemporane, spectacolul, al cărui limbaj coregrafic este bazat pe o combinație între gesturi politice și dans african, se întâmplă într-un cadru relaxat, deschis dezbaterii și discuției.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Subiect tabu în Madagascar chiar și în zilele noastre, RAMANENJANA, descris ca un fenomen în care mii de oameni au dansat ca într-o transă din februarie până în mai 1863 şi s-a încheiat brusc a doua zi după asasinarea de către nobili a regelui din Madagascar, este considerat în studiile științifice o coreomanie sau o isterie de masă, gest politic sau act de rebeliune prin dans împotriva colonialismului francez. Spectacolul, ce îi are în distribuție pe performerii Haja Saranouffi, Simona Dabija și Maria Luiza Dimulescu, realizat sub mentoratul celebrei coregrafe franceze Mathilde Monnier, continuă cercetarea coregrafei Simona Deaconescu pe tema “epidemiilor de dans istorice”, o cercetare începută anul trecut cu COREOMANIACII, un spectacol despre epidemia de dans din Strasbourg din 1518 prezentat în premieră la CNDB în mai 2021, care, anul acesta, face parte din celebra selecție Aerowaves, destinată celor mai promițători 20 de tineri coregrafi din Europa.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Foto: Alina Uşurelu

SIMONA DEACONESCU, una dintre cele mai valoroase coregrafe române ale momentului, care lucrează la granița dintre spectacol, instalație și film, a fost în ultimii doi ani artistă rezidentă ale proiectelor europene Moving Digits și Biofriction, iar în 2022 este Mentee Forecast și artist asociat al CNDB. Lucrările sale au fost selectate și prezentate în festivaluri de renume, scene de dans și teatru, cinematografe, galerii, muzee și situri arhitecturale, ajungând la publicul din Europa, America de Nord și de Sud. În 2014, a fondat propria companie de dans, Tangaj Collective, iar din 2015 este co-fondatoare și directoare artistică a Bucharest International Dance Film Festival. A fost nominalizată ca Artistă Aerowaves în 2018 și 2022 și ca Springboard Danse Montréal Emerging Choreographer în 2019.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

SIMONA DEACONESCU Foto: Bogdan Dumitrescu, Cristian Pascariu

Ramanenjana a debutat cu o serie de simptome fiziologice la nivel individual dar s-a oprit odată cu o schimbare politică și socială radicală… straniu. Unde se trasează, în cazul acesta, frontiera între mișcare ca expresie incontrolabilă a unei maladii și mișcarea născută din ritual a unei revolte anti-sistem?

Ramanenjana a fost un fenomen care a început în 1863, o perioadă în care societatea din Madagascar se afla într-o criză de identitate spirituală și ideologică. Vorbim despre începuturile colonialismului european pe insulă. De fapt, Ramanenjana s-a repetat de mai multe ori în secolul XIX, o altă importantă reapariție fiind în 1896, o dată cu anexarea Madagascarului la Franța. Majoritatea documentelor istorice pe care le avem de atunci sunt scrise de misionari trimiși de aceste puterile coloniale (Franța, Imperiul Britanic, Norvegia). De aceea nu putem considera că tot ceea ce au relatat acești misionari este foarte apropiat de realitate. Observând relatările diferite și felul distinct în care au contextualizat această epidemie de dans care s-a transformat într-o revoluție, aș putea să spun că avem de-a face cu un caz istoric de dezinformare, de fake news. Într-adevăr, Ramanenjana a rămas în istorie ca o boală, o epidemie în care principalul simptom era dansul. A debutat cu dureri de piept, un sentiment de anxietate, febră și mișcare incontrolabilă a corpului, foarte asemănătoare cu un dans.

Ramanenjana în limba Malagasy este un cuvânt care are mai multe sensuri. “MANENJANA” înseamnă “rigid” sau “tensionat”, ceva care și-a pierdut suplețea și flexibilitate. “RA” este un prefix, dar și un cuvânt în sine, care în asociere cu “MANENJANA” înseamnă trei lucruri diferite. Aceste trei lucruri dau și cele trei interpretări ale evenimentului. În primul rând, “RA” poate să însemne “ceva”, așadar Ramanenjana este ceva care te face rigid, tensionat. “RA” înseamnă și “sânge”. Prin asociere cu “MANENJANA” face referire la oamenii care sufereau de o boală care cauza ochi însângerați și mișcări rigide. De aceea, Ramanenjana s-a mai numit și Menabe (Marele Roșu) sau Ramenabe. Pe de altă parte, “RA”, în sudul Madagascarului, înseamnă “respect”. De exemplu, dacă pe un copil în cheamă Koto, atunci când se maturizează, în semn de respect se va numi Rakoto. Astfel, Ramanenjana înseamnă “respect pentru cei care dansează tensionat” și face referire la un ritual de dans cu un mesaj politic de autonomie și independență națională. Ceea ce am aflat în primele mele zile în Tana a fost că scrierea cuvântului Ramanenjana s-ar putea să fie greșită și adevărata scriere să fie ‘RAHAMANENJANA”. “RAHA” în loc de “RA” anunță un tip de respect destinat spiritelor strămoșilor (“fanahy”).

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Istoria locală a evenimentului și cea care mă interesează pe mine este legată de acest sens al cuvântului care face referire la respectul pentru cei care dansează și cei care le-au dat puterea să danseze. Aparent, Ramanenjana a fost un ritual durațional performat de peste 20.000 de persoane, prin care se dorea transmiterea unui mesaj tânărului rege Radama II, care tocmai ce semnase un tratat deloc avantajos pentru Madagascar cu o companie de exploatare a resurselor naturale din Franța. Acest mesaj venea de la spiritul mamei sale (Ranavalona I) și conținea 3 puncte importante pe care regele ar fi trebuit să le respecte: să nu accepte creștinarea populației authtone, să nu vândă pământul și să nu mănânce porc (considerat un taboo în credința animistă din Madagascar, care respectă animalele și natura într-un mod în care noi europenii am uitat să o facem). Ceea ce este frumos în Ramanenjana este faptul că, pe lângă acest scop de natură politică, a mai avut și un alt efect asupra societății din Madagascar. Fenomenul a pornit din Ambondrombe, muntele sacru din Madagascar în care spiritele strămoșilor se odihnesc. Acest munte se află la distanță relativ egală de Betsileo, Bara și Merina (unde se află și capitala țării). Fiind un popor format din aproximativ 20 de etnii, fiecare cu obiceiurile și dialectul ei, transmiterea unui mesaj comun, care să satisfacă toate aceste triburi era o adevărată provocare. Ramanenjana s-a întâmplat ca un pelerinaj, în care fiecare trib a pasat mesajul, codat prin dans, de la o comunitate la alta, indiferent de credințe sau conflicte anterioare, unind astfel aceste populații diferite. De aceea și dansul arăta diferit în funcție de cine în performa. Ramanenjana era în sine o improvizație pe un ritm halucinant al percuției, care băga oamenii într-o stare mentală ce le permitea să danseze câteva zile la rând, cu o rezistență incredibilă. Dar, această improvizație era diferită în funcție de limbajul gestual al fiecărui popor. Ceea ce aveau în comun era tensiunea musculară și privirea pierdută, lucruri care au fost ulterior considerate semne de boală.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Haja Saranouffi, Maria Luiza Dimulescu și Simona Dabija cu Olombelo Ricky

Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că noțiunea de boală are un sens foarte larg în Madagascar. Ray Amandreni Benoit Randrianasolo, un bătrân înțelept cu care am vorbit, explică faptul că o mare tristețe generală care pune presiune pe un întreg popor este o boală care se poate vindeca numai spiritul, nu cu medicamente. Astfel, ceea ce este interesant în Ramanenjana este faptul că a fost un fenomen care combină toate problemele noastre din prezent: epidemia, lupta pentru independență și autonomie, modalități inovatoare de a protesta. Sunt foarte puține evenimente de acest tip documentate în istoria universală. Pentru mine, ca și coregrafă, este și mai interesant pentru că modalitatea de exprimare a revoluționarilor din Madagascar a fost dansul. Este o vorbă în Madagascar pe care am aflat-o luna trecută, în timp ce făceam cercetare acolo, și sună cam așa: “Ny hery tsymahaleo ny fanahy!”. Asta înseamnă: “Forța nu este mai puternică decât spiritele!”, sau așa cum partenerul meu de creație, muzicianul Olombelo Ricky a parafrazat-o: “Nu avem nevoie de arme ca să facem o revoluție!”

Care sunt diferențele majore între Dansul Sfântului Vitus și Ramanenjana şi, drept urmare, cele de abordare ale celor două docu-fiction-uri ale tale, COREOMANIACII, spectacolul despre epidemia de dans din Strasbourg din 1518,  și RAMANENJANA?

În Coreomaniacii închei spectacolul cu replica: “1863. Regiunea Bara. Madagascar. O nouă epidemie de dans izbucnește.”. Astfel, mi-am setat din 2020 că voi face un al doilea episod din seria epidemiilor de dans. Ramanenjana înseamnă de fapt coreomaniac, pentru că face referire la persoanele care dansau în acest fel. Ceea ce nu am știut în 2020 este că proiectul o să ia așa amploare și că o să ajungă principala mea preocupare în anii care au urmat. Anul ăsta am mai primit o bursă de la NRW KULTURsekretariat Wuppertal pentrua face o cercetare despre epidemia de dans din jurul râului Rin, numită și Dansul Sfântului Ioan. Ceea ce reiese din documentele de arhivă este că în toate aceste așa-zise “epidemii” dansul era performat ca într-o transă, cu o rezistență corporală incredibilă, dansatorii performând zile sau chiar săptămâni la rând. Dansatorii proveneau, în principal, din rândul  populației foarte sărace, cu precădere femei.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

SIMONA DEACONESCU Foto: Cristian Pascariu

Culorile roșu și negru sunt cauzatoare de reacții coregrafice extreme, dar diferite ca scop și metodă de manifestare. În Strasbourg, oamenii dansau și mai agresiv atunci când vedeau roșu pe hainele observatorilor. În orașele din jurul Rinului, dansatorii spuneau că văd o mare roșie în care se îneacă atunci când dansează. În Madagascar, ochii dansatorilor se spune că erau roșii și că dansul devenea și mai agresiv când vedeau culoarea neagră, mai ales pălării negre. Dacă citești în diagonală aceste lucruri poate ți se pare că oamenii sufereau de vreo boală mentală, dar există explicații clare în legătură cu aceste culori. În primul rând, culoarea roșu este culoarea monarhiei atât în Europa cât și în Africa. În Europa, oamenii erau extrem de exploatați de cler și monarhie. Nimeni nu-și permitea să poarte această culoare extrem de scumpă, extrasă din rădăcini de plante. Unii istorici apropie acest mod de reacție la culoare al dansatorilor de animale, lucru care mi se pare extrem de absurd. În Madagascar, ochii roșii făceau referire la “menamaso”, o pătură socială specială formată din prietenii din copilărie ai regelui. “Menamaso” exercitau o influență foarte mare în deciziile monarhului, devenind ținta multora nemulțumirilor poporului. Pălăriile negre, în Madagascar, indică foarte clar prezența europenilor și implicit și reacția negativă la ele. Există chiar o lege în acest sens, promulgată de rege în aprilie 1863, în care le cere străinilor de pe insulă să-și scoată pălăria atunci când văd un dansator și să plătească o amendă de 30 de dolari sau 125 de franci dacă nu se supun legii. Pentru a da un exemplu de bună practică, regele însuși iese pe străzile din Antananarivo și își scoate pălăria în fața Ramanenjana. Misionarii consideră asta ca o jignire și preferă să ocolească dansatorii decât să scoată pălăria în fața lor.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

O altă diferență dintre aceste fenomene este faptul că dansatorii europeni nu știau exact pentru ce dansează, nu cereau ceva anume și se autoînvinuiau pentru dans. Dansatorii Malgași aveau un motiv foarte clar – salvarea autonomiei și apărarea identității țării. Există și o diferență considerabilă la nivel de număr al dansatorilor. În Europa vorbim despre câteva sute sau mii de coreomaniaci, dar, în Madagascar, vorbim despre zeci de mii. De asemenea, efectul fenomenului asupra vieții politice e mult mai evident în Africa. Zic toate aceste lucruri pentru că ele contextualizează foarte bine ce s-a întâmplat în Europa și Africa. Coreomaniile astea nu au fost boli de natură biologică sau mentală, ci revolte cu un puternic caracter performativ. Tocmai din această perspectivă, la nivel de construcție a spectacolului, la Ramanenjana aspectul documentar e mult mai pregnanant decât la Coreomaniacii, în sensul în care am introdus în spectacol și o componentă multimedia de sunet și imagine, care conține interviuri despre subiect cu diverși oameni. De asemenea, Ramanenjana este și despre procesul meu de a face Ramanenjana, călătoria mea și provocările la care a trebuit să fac față. Ramanenjana este mai puțin comic și mai mult ironic pentru că încărcătura cu care vine este una mai consistentă la nivel de discurs critic. Subiectul este destul de complicat și complex și este dificil să echilibrezi intensități.

Simona, referitor la performance-ul în sine, în esenţă ce aduce nou Ramanenjana în practica ta?

Ramanenjana, ca spectacol în întregimea sa, este un comentariu critic asupra modului superficial în care s-a documentat acest fenomen și, extrapolând, despre modul în care anumite istorii marginale au ajuns să rămână în istoria colectivă ca niște știri bombastice lipsite de profunzime. Limbajul gestual pe care-l explorăm este strâns legat de dansul Ramanenjana, care era unul gestual în sine. Mulți oameni cu care am vorbit în Madagascar ne-au spus că nu înțeleg de ce îl numim un dans, căci dansatorii Ramanenjana mai mult gesticulează și se mișcă robotic. Când am început să lucrez la spectacol cu Gaby Saranouffi – coautoarea proiectului și coregrafă Malgașă – am creat acest limbaj hibrid oarecum intuitiv. Această coincidență, la nivel de proces artistic racordat la realitatea dansului respectiv, a venit pentru noi ca un semn bun.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Practic, în Ramanenjana, facem două tipuri de comentariu. Primul este la nivel de creare a unui limbaj gestual paralel, care acompaniază textul din spectacol, și care comentează ironic mărturiile misionarilor străini. Al doilea comentariu este mai subtil și se raportează la ritmul muzicii. Pentru că am discutat mult în Madagascar despre relația de interdependență între ritmul muzicii și starea mentală a dansatorilor am creat secțiuni coregrafice în care deconstruim această relație, îi distrugem echilibrul, în dorința de a da naștere la o nouă realitate vizuală. Scopul fragmentelor video este de a contextualiza mai bine experiența autohtonă a acestui fenomen, care vine direct de la oamenii care sunt în măsură să vorbească despre asta. Am vrut ca prezența celor care ne-au ajutat în documentare să nu fie una din umbră ci să capete formă pe scenă, să iasă din paradigma unei simple note de subsol.

Ruperea logicii gesturilor ce însoțesc discursul rațional pare a fi unul dintre obiectivele performance-ului. Comentariul social este însă în esență un discurs rațional care, teoretic, își poate pierde forța prin fracturări logice. Ce cântărește mai greu în docu-fiction-ul Ramanenjana, ‘documentarul’ sau ‘ficţiunea’?

Nu-mi doresc neapărat să rup logica discursului artistic, ci să generez o nouă logică, mai apropiată de ceea ce înseamnă acest fenomen pentru societatea contemporană. Trebuie să înțelegem că Ramanenjana este o confuzie, așa cum cercetătorul Serge Henri Rodin mi-a spus într-o discuție telefonică: “Ramanenjana este o confuzie între o boală care este cunoscută de medici și o boală spirituală care ține de practicile de rezistență culturală ale poporului malgaș.”. Ramanenjana nu poate exista în afara acestei confuzii. Nu știu să spun dacă ficționalizarea unor informații istorice este mai importantă decât informațiile în sine, asta rămâne de văzut. Ca orice proiect artistic, există un element al necunoscutului care plutește în aer atunci când lucrăm la Ramanenjana. Un tip de intuiție lipsită de o logică anume care ne organizează procesul de la sine, în mod organic. E greu să fie altfel, căci lucrăm la un proiect de cooperare Africa-Europa într-o perioadă cu restricții de călătorie (încă în vigoare în Africa), conflicte armate destabilizatoare, probleme cauzate de obținerea de permise de călătorie și așa mai departe. Este foarte nesigur tot ceea ce se întâmplă în acest proiect, lucru care m-a speriat la început, dar pe care am ajuns să-l accept și să-l prețuiesc pentru ceea ce este – un factor destabilizator care-mi reorganizează procesul de creație.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Abordarea Ramanenjana ca eveniment istoric dobândeşte în viziunea ta un look ultramodern. Spune-mi câteva cuvinte despre relevanța coreomaniei malgașe în contextul actual şi despre cum “vorbeşti” despre aceasta publicului prin elementele performance-ului.

Nu aș spune că avem un look ultramodern, ci mai degrabă o atmosferă ancorată la limita dintre realitatea de azi și o posibilă realitate de mâine. Vorbim despre un viitor nu foarte îndepărtat. Îmi place mult să fac aceste salturi temporale în lucrările mele, pentru că apropie publicul de unele subiecte istorice care pot părea puțin prea didactice pentru scenă. Pentru o mare parte din poporul malgaș, Ramanenjana este un “tsindrimandry” – o premoniție, o stare mentală și un ritual foarte rar. Plasându-se undeva la mijloc între Bilo (ritual de vindecare) și Tromba (transă), Ramanejana este o obligație prin care strămoșii cer tinerilor să apere independența țării. Ramanenjana apare programatic în istoria Madagascarului atunci când autonomia țării este amenințată, ca o formă de rezistență non-violentă, cu un puternic caracter performativ. Ramanenjana este un fenomen în care dansul și muzica au fost folosite ca medii de rezistență socială și culturală. În acest sens, Ramanenajana este o posibilă modalitate de a privi dansul ca o formă de exprimare angajată politic și social.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Prin echipa mixtă care lucrează la proiect mi-am dorit să aduc împreună discursuri artistice foarte diferite, care se completează reciproc. Muzica lui Olombelo Ricky este atipică pentru un spectacol de dans. Ceea ce face Ricky, prin muzica sa, este să spună povestea locală a Ramanenjana pentru oamenii din Madagascar. Pentru noi, muzica sa aduce o atmosferă și un ritm care ne provoacă să experimentăm. Costumele Cristinei Milea recontextualizează acuratețea temporală a evenimentului și îl apropie de atmosfera străzilor de azi. Haja Saranouffi, Simona Dabija și Maria Luiza Dimulescu fac un spectacol în trei limbi, se comentează pe sine, se iau în serios și în derâdere, se joacă relaxat cu intensități și se contaminează unul de la altul.

Care a fost rolul reputatei coregrafe Mathilde Monnier ca mentor în conturarea acestui proiect?

Cu Mathilde Monnier lucrez foarte bine la nivel de feedback pe construcție de spectacol și dezvoltarea limbajului gestual. Pe de altă parte, Mathilde Monnier a lucrat foarte mult în Africa, coordonând realizarea unor importante platforme de dans pentru artiști africani precum Bienala de Dans din Africa. Mathilde Monnier este și cea care mi-a recomandat-o pe Gaby Saranouffi, ca și colegă de creație pentru acest proiect, și mă sfătuiește de fiecare dată când mă lovesc de diferențe culturale pe care nu le înțeleg foarte bine în complexitatea lor. Mathilde Monnier are o disponibilitate emoțională și profesională de a face acest coaching artistic, fără să acapareze procesul de creație. Din punctul ăsta de vedere, cred că este mentorul ideal pentru că intervine numai atunci când ceri ajutorul.

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

Simona Diaconescu şi Matilde Monnier Foto: Alina Uşurelu

Eu sunt o artistă destul de independentă și am o viziune clară față de ceea ce vreau să fac prin proiectele pe care le dezvolt. Dar, am un mare defect profesional, devin extrem de critică vis-a-vis de propriul proces și ceea ce rezultă din el. Pierd ore în șir gândindu-mă dacă proiectul este sau nu relevant pentru mine, pentru public, pentru contextul în care-l prezint, etc. Toți artiștii fac asta, dar pentru mine aceste gânduri capătă o natură patologică și mă împiedică să devin creativă. Astfel, adesea ajung în situații în care îmi distrug spectacolul înainte să-l prezint. Este un obicei nociv pe care Mathilde Monnier l-a observat la mine încă de anul trecut. Așa că, de cele mai multe ori, Mathilde Monnier încearcă să mă relaxeze și să-mi arate care sunt părțile tari ale proiectului meu, ca să pot să mă concentrez mai mult pe partea plină a paharului, decât pe cea goală.

  • Interviu de Ioan Big.

Foto : “Ramanenjana” [work in progress], Madagascar: Tangala Mamy

ARTĂ COREGRAFICĂ | De vorbă cu SIMONA DEACONESCU despre “RAMANENJANA”

NOTĂ: Pe 12 aprilie, de la ora 18:00, la Goethe-Pavilion va avea loc RAMANENJANA, jurnalul unei colaborări performative între Europa și Africa, conferință și prezentare de proiect cu Simona Deaconescu [insert hyperlink pe nume: https://www.zilesinopti.ro/articole/27128/dans-contemporan-interviu-cu-simona-deaconescu-ii], în cadrul căreia coregrafa va prezenta descoperirile cercetării sale din timpul rezidenței din Madagascar, felul în care s-a conectat cu comunitatea locală pentru a afla originea fenomenului Ramanenjana, modul în care a dezvoltat și a coordonat proiectul, într-un context internațional complicat pentru un astfel de demers.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.