De câte ori mergem să descoperim sate sau locuri noi unde să organizăm vara brunch-uri, prima întrebare care ne vine în minte este cu cine să vorbim din sat. Evident asta dacă nu avem deja o recomandare foarte clară sau un partener dinainte stabilit. În cazul în care nu există deja cineva în sat care să fie gazdă, deci îi căutăm încă, intervine această întrebare: cu cine iei legătura ca să organizezi ceva cu toată comunitatea. De-a lungul anilor am învățat că acest răspuns poate varia foarte tare de la regiune la regiune și de la modul cum este orânduită comunitatea din punct de vedere social sau de la tradiția istorică. Am identificat mai mult sau mai puțin de patru situații diferite.
Prima, cea cunoscută nouă, în sudul Transilvaniei, este cea a comunității organizate pe modelul social al vecinătății. Adus de sași în secolul XIII, acest format de celulă de bază a satelor, are de a face cu modul de apărare a cetății și cum se organizau ei în rolul lor de urbanizare și apărare a satelor din zona de graniță. Acest model a fost apoi extins la definirea colaborării în comunitate și in caz de sărbători sau muncă în comun. Practic, oamenii lucrează împreună în funcție de apropierea fizică a gospodăriilor lor, o vecinătate incluzând lumea dintr-o zonă delimitată din sat, formând astfel un fel de mic cartier. Acolo pe baza vecinătății fizice, muncești pur și simplu colaborând și respectând anumite reguli. Așa și în cazul nunților sau altor ocazii cu care se gătește și mănâncă împreună.
În alte regiuni ale țării lucrurile se schimbă un pic. În sudul țării, în Oltenia și Muntenia găsim alte două exemple de moduri diferite de rânduială a satului. Acesta funcționează fie în jurul unei familii extinse, adică un clan, fie în funcție de parohia de care aparțin enoriașii, adică fiecare cu bisericuța lui. E de înțeles așadar că dacă vrei să îți sărbătorești nunta sau botezul trebuie să intri în dialog fie cu liderul unei familii, fie cu preotul. Alte zone, alte obiceiuri, evident.
Ultimul model de organizare socială funcționează acolo unde primarul are echipă bună și își ajută comunitatea fără a aștepta ceva în schimb. În aceste cazuri vecinătatea, clanul sau bisericuțele sunt înlocuite de birocrația modernă și organizarea satului din secolul XXI. Se întâmplă mai rar să meargă bine, însă tot mai des!
