Pe ALIN BITTEL îl găsiţi mai mereu în magazinul său de viniluri de pe strada Ion Brezoianu 23-25 vorbind cu pasiune şi entuziasm despre ce albume noi au mai apărut sau recomandând discuri clienţilor aflaţi în căutare de ceva interesant de ascultat. Noi am fost şi l-am rugat să povestească puţin despre istoria acestui magazin aflat pe harta iubitorilor de muzică din Bucureşti. Bine aţi venit la Two Sides Records!
Alin Bittel FOTO: Cornel Brad
Cum a început povestea Two Sides Records?
Cred că era prin 2015 când am început din nou să cumpăr muzică pe vinil, din mai multe motive. Am ascultat la cineva o înregistrare pe vinil, un album de Johnny Hartman, Once In Every Life. Se auzea fantastic, în afara faptului că înregistrarea era una specială şi sistemul era complet analogic, era exact ce căutam ca sunet, fără să fi ştiut. În aceeaşi perioadă am început să mă joc acasă cu un mixer şi două pick-upuri Technics şi să mixez muzică funk, afro-beat şi chiar muzică japoneză din anii ’80. Călătorind foarte mult la job-ul corporatist, am descoperit multe magazine de muzică din Amsterdam, Berlin, Paris, Roma, Tel-Aviv, şi m-a fascinat muzica atât de variată, trupe din Nigeria, Brazilia sau Algeria despre care nu auzisem niciodată şi de care nu aş fi avut cum să aflu altfel decât prin interacţiunea fizică cu discul. Mă fascinează şi coperţile, care de multe ori sunt un fel de capsule ale timpului din perioadele respective. De aici a plecat ideea de a avea un loc în Bucureşti unde să existe muzică mai puţin cunoscută, unde să vină oameni pasionaţi, deschişi să experimenteze ceva nou, să descopere ceva nou.
De unde îţi achiziţionezi discurile? Mergi regulat la târguri specializate?
Avem contracte cu distribuitori din toată lumea, sunt distribuitori specializaţi pe anumite nişe sau generalişti. Lucrăm şi direct cu unele case de discuri independente iar în unele cazuri achiziţionăm discurile direct de la artişti. La târguri nu prea am fost regulat, primul mare târg vizitat a fost anul trecut în Olanda, la Utrecht – se numeşte Record Planet şi este unul dintre cele mai mari din lume -, unde am reuşit să mă întâlnesc cu mai mulţi oameni pe care îi ştiam numai din email-uri. Ce îi uneşte pe toţi aceşti fondatori de case de discuri independente, fie că e vorba de cele specializate pe muzica contemporană sau cele specializate pe reeditări, este pasiunea pentru muzică. Ei oferă o platformă pentru tinerii muzicieni talentaţi sau reînvie muzica uitată care merită să fie cunoscută de cât mai mulţi oameni. Totul se întâmplă în mod independent, cu eforturi financiare considerabile, în afara fenomenului “muzicii de consum”. Niciunul dintre ei nu se îmbogăţeşte din asta, pasiunea stă la baza acestor case de discuri independente.
Cât la sută este afacere şi cât la sută este hobby ?
Cea mai mare parte este hobby şi pasiune. Am întâlnit mulţi oameni pasionaţi de muzică de când există shop-ul şi cea mai mare satisfacţie este să vezi oameni deschişi să descopere o muzică pe care nu au mai ascultat. Devine cumva o adicţie să vezi ce a mai ieşit nou, ce se reeditează şi să împărtăşeşti asta cu alţi oameni pasionaţi. Cred că asta înseamnă o comunitate.
Magazin Two Sides Records
Cum e treaba cu discurile first press? Există colecţionari care sunt dispuşi să dea sume frumoase de bani pentru asta.
Sunt oameni pentru care e foarte important ce ediţie a unui anumit album au în colecţie. Colecţionarii de viniluri şi-au dat seama că există o diferenţă semnificativă uneori între calitatea sunetului unui disc first press şi a unuia reeditat ulterior. Nu e vorba numai despre calitatea sunetului dar şi despre calitatea materialelor folosite, calitatea matriţei sau sursa de pe care a fost înregistrată muzica, banda magnetică originală, o bandă magnetică care nu e cea master sau o sursă digitală care şi ea poate fi de calitate bună sau nu. Sunt case de discuri renumite, cunoscute pentru calitatea extraordinară a înregistrărilor, cum ar fi casa de discuri japoneză Three Blind Mice. Ca exemplu, varianta originală, first press, din 1975, are un preţ de aproximativ 600 euro. Noi avem în magazin reeditarea de anul trecut la un preţ de 30 euro, cam acestea sunt diferenţele de preţ. Un colecţionar adevărat, întotdeauna îşi va dori să aibă în colecţie varianta first press.
Cum vezi evoluţia interesului pentru cumpărătorii de vinil de la noi având în vedere lumea digitală… Spotify, Deezer, iTunes?
Din ce în ce mai mulţi oameni de toate vârstele descoperă sau redescoperă vinilul. Ne dăm seama de asta după numărul celor care vin la shop spunând că au primit un pick-up cadou de ziua lor. Pentru cei din categoria 16-25 ani, vinilul nu reprezintă ceva nostalgic, pentru ei e ceva nou, nu redescoperă acest mediu ca cei mai în vârstă, care au amintiri cu discuri pe vinil din casa părinţilor. Apropierea de mediul analogic al generatiei de millennials poate fi observată nu numai în mediul muzicii dar şi în print sau în fotografie. Este un fenomen în creştere. […]
Foto header: Cornel Brad
Interviu de HEFE
Hefe. Foto: Miluta Fluieras
