Așteptat de mai bine de un an, Oleanna de David Mamet, în regia lui Bogdan Budeș, are premiera în februarie, la Teatrul de Artă București. O montare curajoasă a unui text deloc comod, care nu dă verdicte, ci lasă spațiu empatiei și dezbaterii.
Se poate vorbi despre adevărul absolut al unei situații? Există un adevăr independent de personajele implicate?
În Oleanna aflăm despre lupta pentru putere dintre un profesor universitar o studentă care îl acuză de hărțuire sexuală. Este unul dintre cele mai controversate texte din ultimii treizeci de ani, ce explorează strălucit consecințele explozive ale unei conversații aparent inofensive.
Piesa a avut premiera în mai 1992, la Cambridge, Massachusetts. În octombrie, este montată și la Teatrul Orpheum, New York, dar cu scena a treia rescrisă. Urmează premiera la Royal Court Theatre, Londra (1993, regia Harold Pinter) într-o versiune ce revine la finalul original. “Nu poate exista o piesă mai dură sau mai curajoasă decât Oleanna. Finalul original este, în mod genial, ultima răsucire a cuțitului”, nota Pinter în corespondența cu Mamet. Recenzia lui Michael Billington (The Guardian) avea să susțină alegerea lui Pinter, spunând că „prin restabilirea finalului original, în care profesorul e forțat să-și mărturisească eșecurile, Pinter scoate la iveală și durerea, și tragedia situației.”
Montarea de la Teatrul de Artă București, în regia lui Bogdan Budeș, îi are în distribuție pe Cristiana Luca și Lucian Pavel.
Bogdan Budeș se află la al patrulea spectacol la Teatrul de Artă, după Și veni bărbatul la femeie de Semion Zlotnikov, Dureri fantomă de Vasili Sigarev și Când timpul stă pe loc de Donald Margulies.
Pentru Lucian Pavel, Oleanna este al treilea proiect la Teatrul de Artă, total diferit de comediile Și veni bărbatul la femeie și O relație deschisă de Dario Fo și Franca Rame. La Oleanna “am fost atras în primul rând de text. E scris în 1992, dar pare că se întâmplă acum. Citesc aproape zilnic despre astfel de grozăvii din Universitățile din Ivy League sau din oricare dintre cele care contează din Vest. Sunt interesat de subiect și sunt curios unde și când se termină această bătălie. Eu nu cred că apuc, dar pot avea un punct de vedere acum, prin meseria mea de actor.” Lucian Pavel
“Am repetat la spectacol un an și în timpul ăsta am dezbătut situația din piesă nu numai cu regizorul și partenerul meu de scenă, ci și cu aproape toți prietenii mei. Deși simt că am întors pe toate părțile motivațiile lui Carol (personajul), alegerile ei încă îmi dau bătăi de cap, așa cum propriile mele reacții, în anumite situații în care mă simt în pericol, mă fac să mă întreb “de ce?”. Sub imperiul fricii, supraviețuirea, fie ea chiar și în mediul universitar, își are propriile legi ce nu țin de rațiune, ci de background-ul și nivelul de autocunoaștere, asumare și acceptare a propriilor vulnerabilități.” Cristiana Luca
Text de COSTINELA CARAENE
