Vlaicu Golcea. Compozitor, sound designer și performer. Contributor la peste 200 de producții în domeniul artelor performative, fie ele teatru, dans contemporan, film sau forme hibride de expresie sincretică. Așa a ajuns să fie mult prea independent pentru instituționalizați și mult prea instituționalizat pentru independenți. Nedorind să strice tradiția românească autocrată, i-a luat 3 minute să se înființeze ca și Director General și membru fondator al Teatrului Postnațional Interfonic… demers cultural ieșit completamente din orice tipar, care se constituie într-un statement singular în favoarea noilor promotori ai variilor forme de expresie în artele performative, într-o realitate cotidiană în mare măsură sclerozată de interese și politici îndoielnice în care normalitatea se pronunță cu ghilimele, arta contemporană e impregnată aproape uzual de inconsistență iar autenticul se defineşte formal și arbitrar.
“Un Teatru care se autentifică în timp real este acel Teatru care răspunde nevoilor emoționale actuale și care sprijină orice iubitor de artă să se auto-definească și să-și creeze un spirit critic personalizat. De care e nevoie ca de aer.”
Din perspectiva lui Vlaicu Golcea, în Teatrul Postnațional Interfonic este vorba exclusiv despre ARTĂ. Fără legătură cu registrul comerţului şi fără contabil, fără a avea fb sau insta, fără a-şi dori like-uri sau emoticoane… ci doar contactul real cu munca artistică, doar un website și platforme de streaming accesibile pentru oricine ar vrea să le vadă sau să le audă munca. Folosirea pluralului este obligatorie în cazul Interfonic.ro dintr-o multitudine de raţiuni… umane, în primul rând aceea că, după ce Vlaicu a avut ideea acestei meta-organizaţii, următoarea opțiune firească a fost, prin puterea “funcției”, să creeze patru companii artistice la fel de informale – Compania Vlaicu Golcea, Compania Alex Halka, Compania Mihai Păcurar și Compania Kinga Ötvös – fiecare dintre ele având, desigur, un proiect managerial și artistic de sine stătător, completând spectrul mediilor și expresiilor vizual-aurale de azi.
“Compania VLAICU GOLCEA, al cărei director artistic sunt și care este armonizată perfect cu cabinetul Directoratului General :), este dedicată noii generații de expresie și Teatrului Sonor așa cum cred eu că trebuie să sune azi. Certitudinea mea, venită din munca în teritoriu, este că mult prea puțini operatori culturali își asumă în mod realist și cu o curiozitate genuină expunerea noii generații de autoare, autori, interpreți și interprete într-un context care să le onoreze intențiile și căutările artistice aflate mult prea des în umbra fashion-ului nouăzecist susținut de o parte a influencerilor teatrali 🙂 sau a obligo-urilor politico-culturale fără de care nu se mai pot obține finanțări, acreditări sau supraviețuiri instituționale. Deja puteţi audia pe site texte extrem de puternice și de consistente ale tinerelor dramaturge și prestații actoricești de excepție venite din partea unor actrițe și actori în care cred enorm, exemple ale unui profesionalism impecabil, pe cale de dispariție. Stagiunile 2022 și 2023 vor aduce la Compania Vlaicu Golcea noi producții audio, noi artiste și artiști, inclusiv regizoare și regizori prea puțin aflați în colimatorul “Experților”. În plus, în viitorul cel mai apropiat ne vom focusa atenția pe bullying-ul prezent în breasla Artelor Performative – în special în Teatru, cu speranța că acțiunile noastre vor crea contextul unei tranziții spre un mecanism colaborativ mai armonios la locul de muncă.”
Creator de companie în Teatrul Postnațional Interfonic, Alex Halka este compozitor, artist vizual, actor și artist de date. Estetica lui are o coloană vertebrală interdisciplinară, creând un limbaj de expresie autogenerativ-expansiv, care estompează granița dintre artă și tehnologie, dintre om și algoritm, dintre folclor și cyborgi. A expus ca și artist audio-vizual în multe expoziții de grup dar și de autor iar arta lui sonoră se poate auzi în peste 50 de producții teatrale sau instalații performative.
“Compania ALEX HALKA este o comunitate interdisciplinară unde exprimarea liberă, cercetarea și chestionarea se află în siguranță. Tot într-un loc sigur se află și Formele noi: experimentale, necompromise și defrișate de idealuri comercializabile/consumeriste. Creațiile născute aici sunt suflete vii care reflectă simbioza dintre natura umană și cea artificială, un corpus atemporal unde doar estetica unei noi cinetici contează și se auto-conține. Iar ăsta poate să fie primul pas spre un tip de vindecare plauzibilă…”
Artist vizual a cărui creaţie cuprinde un spectru larg de medii interconectate, Mihai Păcurar a lucrat ca scenograf şi artist video la peste 60 de producţii, atât în spaţii de stat cât şi independente. Munca cu imaginile s-a dezvoltat şi în afara teatrului, în principal ca parte a unor instalaţii create împreună cu artişti din domenii diferite, prin care a explorat teme ca ‘percepţia’, ‘impactul virtualului asupra analogului’ sau ‘posibilităţile creative ale haosului’.
“Nu întrevăd posibilitatea unei direcții clare pentru Compania MIHAI PĂCURAR. Anything goes. În acest moment trăiesc simultan plăcerea și teama de a avea o platformă neatinsă la-ndemână. Cu toate acestea, ideea de a oferi varianta mea proprie de artă sonoră (și vizuală) în contextul mainstreamului de azi este una seducătoare. Implozie vs explozie. Timpi morți substanțiali vs avalanșe nesemnificative.”
Kinga Ötvös este un artist versatil, care traversează fluid diferite tronsoane emoționale ca și muzica, teatrul și artele performative. Are un background de muzică “clasică”/academică și o voce care trece ușor de la belcanto la postexpresionism și cyberpunk. Munca și arta ei este rezultatul filtrării acestui dat prin formele specifice teatrului și ale artelor performative contemporane, acest proces generând noi perspective și idiomuri de expresie.
“Compania KINGA ÖTVÖS este un corp comun, un hub. Este un corp cu sistem nervos împrăștiat, descentralizat, ca și sistemul nervos al caracatiței. Bacteriile fotosensibile din caracatiță emit lumină ca să o ajute să se camufleze, iar caracatița decide să stea în lumină pentru a garanta alimente pentru bacterii. Bacteriile care fac artă au nevoie de un corp descentralizat. Este vitală existența unui hub pentru bacterii care trăiesc din întrebări și emit sunete și imagini care le garantează supraviețuirea. Kinga Ötvös este un director care chestionează poziția de director. Compania este o platformă pentru reciclarea poziției de director, poziție în sine ofertantă dar în același timp contradictorie, generând astfel situații și juxtapuneri ierarhice nefolosite uzual. În Compania mea există focus pe teme actuale translatate în corpul creat special pentru asta. Compania este un patchwork complex de diferiți artiști care se colează în diferite forme, inclusiv în dezambalare sau în dezmembrare.“
Laura Trocan se ocupă de partea de producție pentru spectacole de teatru, dans contemporan, evenimente culturale și nu numai. O pasionează procesele de creație și producție ale artelor performative, modurile în care o idee parcurge toate stadiile, de la concept la realitate, precum și interdependența tuturor elementelor acestor procese. În cadrul Teatrului Postnațional Interfonic asigură infrastructura Companiilor artistice, propunându-și să sprijine dezvoltarea lor și menținerea unui context propice tuturor membrilor Corporației. Ocazional, cochetează și artistic cu Companiile Interfonice. Companii în ale căror demersuri singulare în peisajul cultural românesc actual s-au implicat creativ ca membri, începând de anul trecut, o serie remarcabilă de tinere personalităţi creative din spaţiul performing arts, în egală măsură promotoare dedicate a deplinei libertăţi de autoexprimare ca şi fondatorii meta-organizaţiei care funcţionează pe principiul non-ierarhizării: Monica Stoica, Gabriela Pîrlițeanu, Cleopatra Constantinescu, Alina Rotaru, Ioana Toloargă, Olga Török, Ioana Bugarin, Conrad Mericoffer, Ioana Hogman, Mihaela Velicu, Mela Mihai, Cătălina Bălălău, Oana Pușcatu, Oana Hodade, Mădălina Ciotea, Emil Măndănac, Carmen Ghiurco, Ruxandra Novac, Mihaela Alexandra Dancs, Alina Ușurelu, Nicholas Cațianis, Cristina Milea, Tudor Prodan, Laura Trocan, Laura Mihalache, Corina Grigoraș, Carmen Coțofană, Paula Dunker, Nicoleta Lefter, Electric Brother.
Partea frumoasă sau cel puțin interesantă începe din momentul în care vă puneți căștile pe urechi sau vă veți imersa în operele vizuale pe care vi le propune Teatrul Postnațional Interfonic. Vlaicu Golcea, fondatorul său, este convins că persoanele care îi aud sau îi văd le întregesc opera şi că fiecare experiență va fi unică din acest punct de vedere.
- Text de Ioan Big.
