2021 a fost un alt an al încercărilor, diferite pentru fiecare dintre noi. Am parcurs multe drumuri grele, am pierdut oameni dragi, am pierdut confort și obișnuințe, însă iată-ne încă împreună, pregătiți pentru un nou capitol, despre care toți sperăm să fie mai bun.
Și pentru că nu trecem prin nicio provocare, fără niște plus valoare, e cazul să recunoaștem că anul trecut ne-a și învățat, ne-a și împins la schimbare. Viitorul e tot mai puțin predictibil, prezentul a devenit tot mai important, iar ”pe termen lung” a pierdut teren în fața lui ”acum, imediat”. S-a dezvoltat, astfel, cultura actuală a satisfacției instantanee, una în care căutăm în mod constant modalități mai rapide de a învăța, de a ne adapta, de a găsi fericirea. Căutăm bucurii mărunte, emoții, experiențe sau mici bunuri materiale, toate cu efect previzibil, cu satisfacție imediată. Devenim mai liberi, atunci când nu mai suntem sclavi ai viselor mărețe, pe alocuri utopice și ne însușim știința de a face ”rai din ce ai”, din azi, cea mai importantă zi din viață. Prețuim mai mult călătoria și mai puțin destinația.
Anul ce-a trecut e dovada vie, că e deseori nevoie de evenimente disruptive, pentru a ieși din rutină, din amorțeală și a vedea ce e cu adevărat important. Și doar pentru atât, eu sunt recunoscătoare pentru tot ce-a fost să fie, chiar și cu nenorocita asta de pandemie.
În fapt, e ca în povestea puiului de elefant. În sanctuare sau parcuri zoo, puii de elefant sunt legați cu sfoară pentru a nu o lua la sănătoasa. Nu sunt înlănțuiți, nu stau în cuști, e suficientă o sfoară, prinsă în pământ. În timp, puii cresc și dezvoltă forța necesară pentru a rupe oricând sfoara. Totuși, n-o fac, tributari obișnuinței și trecutului, convingerilor limitative și sclavi ai lui ”nu pot”. Așa suntem și noi oamenii, iar majoritatea limitelor ni le-am pus singuri sau am lăsat societatea să ni le impună.
În 2021 am învățat, mai mult ca oricând, că nimic nu mai e cum a fost, că atunci când nu mai pot, mai pot un pic, că atunci când îmi doresc cu adevărat, fac față la orice. Așa că, dacă încă n-ai făcut-o, anul ăsta, fă ca mine … rupe sfoara. Fă-ți curaj și învinge-ți fricile și condiționările. Primul pas e să conștientizezi că dacă ești azi aici, încă întreg la minte și la trup, e pentru că ești puternic(ă), pentru că indiferent cât de groasă e sfoara cu care ai fost legat(ă), sau te-ai legat, poți să o rupi sau să dezlegi. Uită de ”nu pot” și fă din el compot, nu mai fi elefant, fii impresionant!
