Având o istorie care începe în urmă cu 4000 de ani, Anul Nou reprezintă astăzi, în majoritatea locurilor și culturilor din lume, un moment cu o însemnătate uriașă. Primele tradiții datează din Mesopotamia, unde oamenii așteptau echinocțiul de primăvară pentru a marca trecerea dintre ani, care avea loc în luna martie, în ziua în care lumina și întunericul erau egale. Atunci avea loc festivalul Akitu (sărbătorit și astăzi), care ținea 11 zile, fiecare fiind dedicată unui ritual religios. Pentru oamenii de atunci, Anul Nou sărbătorea victoria binelui (reprezentat prin zeul cerului, Marduk) asupra răului (zeița oceanului și haosului, Tiamat), fiind momentul în care regii erau încoronați sau reînnoiți în mod simbolic, considerându-se că domniile lor aveau origine divină. Mai mult, Mesopotamia este și locul nașterii faimoaselor „New Year’s Resolutions”. Babilonienii își propuneau în fiecare an să câștige favorurile zeilor prin plătirea datoriilor sau prin returnarea obiectelor împrumutate.
Foto: TouristsInRome
Mai departe, civilizațiile au început să asocieze prima zi din an cu evenimente agricole sau astronomice. În Egiptul Antic, aceasta coincidea cu echinocțiul de toamnă (în septembrie), în timp ce grecii se luau după solstițiul de iarnă (din decembrie). În Roma Antică, cetățenii au respectat modelul echinocțiului de primăvară, calculat conform calendarului de 10 luni și 304 zile (inventat de Romulus, conform legendei), până când Numa Pompilius a adăugat lunile ianuarie și februarie, iar în anul 46 î.e.n. Iulius Caesar a introdus calendarul iulian, cu prima zi din an pe 1 ianuarie, pentru a-l sărbători pe zeul Ianus care, cu o față în întuneric și una în lumină, se uită atât în trecut, cât și în viitor. Conform tradiției, de Anul Nou romanii aduceau ofrande zeilor, își ofereau cadouri între ei, decorau casele și participau la petreceri (apropiat de modul în care este astăzi sărbătorit evenimentul). După ce, în Evul Mediu, ziua de 1 ianuarie a fost înlocuită de liderii religioși cu 25 decembrie (nașterea lui Iisus) și 25 martie (Buna Vestire), Papa Grigore al 13-lea a reinstituit-o în anul 1582.
Foto: Times Square Alliance/ Ryan Paraggio
În prezent, în cele mai multe locuri din lume, Anul Nou începe în seara de 31 decembrie și ține până în dimineața zilei de 1 ianuarie, fiindu-i asociate o serie de tradiții. Ne putem gândi la spectacolul de artificii din fiecare an, care este spectaculos în locuri precum Sydney Opera House, Tower Bridge din Londra sau în jurul impresionantului Burj Khalifa din Dubai, la jocul de lumini proiectat pe Turnul Eiffel sau la faimosul „ball drop” din Times Square, urmărit anual de milioane de persoane. Tradiționale sunt și petrecerile, începerea noului an cu bani în buzunar pentru prosperitate, spargerea farfuriilor sau a paharelor pentru noroc, mâncarea strugurilor sau rotirea portocalelor și Jocul Ursului pentru alungarea spiritelor rele.
În țările și culturile care funcționează și după calendarul lunar, Anul Nou nu coincide întotdeauna cu ziua de 1 ianuarie. De exemplu, pentru comunitatea evreiască, sărbătoarea Roș Hașana (care în 2022 începe pe 25 septembrie, ținând până în noaptea de 27) este considerată „Capul Anului”, când se sărbătorește crearea primului om, fiind o festivitate a comemorării, iertării și faptelor bune.
Foto: ThaiKitchen
În China, Anul Nou Chinezesc începe în prima zi din prima lună a calendarului chinezesc (1 februarie pentru 2022) și ține 15 zile, fiind o sărbătoare dedicată familiei și căminului. Legenda spune că, în trecut, la fiecare început de an, satele cădeau pradă unei fiare pe nume Nian („an”). Dorind să oprească teroarea provocată, oamenii și-au decorat casele cu ornamente roșii, au ars bambus și au provocat sunete atât de puternice încât au reușit să sperie bestia, obicei păstrat și astăzi, în mod simbolic, în cadrul Festivalului de Primăvară. Ca pregătire, cei care sărbătoresc își curăță locuințele pentru a scăpa de „huiqi” (ghinionul adunat în timpul anului), își pun mesaje norocoase pe uși, bătrânii oferă bani celor tineri, iar petardele se folosesc pentru a speria spiritele rele. De asemenea, fiecare An Chinezesc este asociat unui animal din horoscopul chinezesc, 2022 fiind Anul Tigrului.
În culturile musulmane, Anul Nou coincide cu Muharram (prima lună a calendarului islamic, numit și Hijri), fiind o perioadă dedicată rugăciunii. În Thailanda, Songkran, festivalul budist prin care se sărbătorește noul an, are loc între 13 și 15 aprilie, având o tradiție prin care, legându-și panglici de încheieturi, oamenii își arată respectul unii față de ceilalți, în timp ce Anul Nou Celtic, Samhain, începe în noaptea de 31 octombrie, când se crede că bariera dintre lumi este deschisă, iar oamenii onorează natura și strămoșii.
Astfel, indiferent de zona culturală în care ne plasăm sau de calendarul folosit, Anul Nou rămâne momentul noilor începuturi, speranței pentru viitor și schimbării, marcând un nou ciclu din viețile noastre, întâmpinat cu brațe deschise și nerăbdare.
