Perioada de vizitare: 20.11 – 11.12.2021
Program vizitare: vineri – sâmbătă, 2-6 pm & cu programare
Sandwich Offspace
Atelierele Malmaison, etaj 2, București
SALON VIDEO prezintă o selecție de lucrări video și de artă digitală propuse de cinci spații de proiecte și galerii din Mexic, Argentina, Columbia și Puerto Rico, alături de lucrări ale unor artiste și artiști locali. Fără nici un efort, lucrările își găsesc singure teme comune, fie că sunt realizate în 2021 sau 1981, pe continente și în contexte diferite. Schimbări politice, migrație, colonialism, identitate queer, spațiu public și spațiu domestic, geometrie, gesturi repetitive și observație minuțioasă. Sandwich Offspace devine spațiu de întâlnire pentru toate acestea, gălăgios și aglomerat, oferind timp și loc suficient fiecăreia.
artiste & artiști:
Luis Ernesto Arocha (CO), Dan Basu (RO), Cooperativa Crater Invertido (MX), Adelina Ivan (RO), Samuel Guerrero & Gerardo López (MX), Monica Heller (AR), Michael Linares (PR), Olivia Mihălțianu (RO), Raluca Milescu (RO), Sara Modiano (CO), Erik Tlaseca (MX), Lewis Teague Wright (UK)
LISTA DE LUCRĂRI
Hoy Feliza
Luis Ernesto Arocha, 1996
03:22, propus de Instituto De Visión
Arocha poate fi considerat în istoria artei columbiene primul care a inițiat noi panorame estetice, deschizând calea practicilor conceptuale și propunerilor de avangardă în ceea ce privește imaginea în mișcare. El apelează la groază și umor ca să vorbească despre structurile coloniale care încă supraviețuiesc și coexistă în diverse culturi. Prin această uniune apare o societate încărcată de complexele și idiosincraziile care îi afectează autorului viața de zi cu zi. Munca sa este caracterizată prin conținut homoerotic, critică socială, ironie, seducția grotescului și disocierea imaginii prin experimentare tehnică și conceptuală.
Alisa
Dan Basu, 2021
Instalație: 5 desene A4 (tuș pe hârtie), video, sunet, 16:17
Instalația este compusă dintr-o serie de 5 desene si un video, în care elementul dominant este culoarea roșie. Camera face o observație atentă și minuțioasă, intimă și fragilă a unui obiect sugerat doar prin detalii, printr-o apropiere umană. Înțelegem din mișcările camerei că artistul se raportează față de acest obiect ca și față de un prieten, un companion, iar suprafața roșie, lucioasă, devine un limbaj criptat, asemănător celui din desenele alăturate. Practica lui Dan Basu (n. 1983, Iași, locuiește și lucrează în București) este una meditativă, indiferent de mediul ales – artă video, instalaţii, fotografie și desen, care observă și explorează în primul rând schimbări interioare, și apoi pe cele din jur. Dan e interesat de procesul artistic, de modul în care ideile ajung sa se manifeste la nivel material şi de cum acest proces poate fi ghidat şi încurajat.
Permanent Holidays. How come some leave and others stay behind?
Cooperativa Crater Invertido, 2016-2018
Pentru Bienala Gwangju 11, 30:00
Filmul se desfășoară în diverse locuri din Gwangju ce prezintă o importanță deosebită pentru revoltele din mai 1980. Debutând ca actori, măștile full-body sunt o materializare a desenelor colective și constau în: The Ghost Banner, Lava Plastic Bag, the Baton, the Nose și the FaceLess – personaje care, în cele din urmă, au câștigat un loc la Bienală. Aceste costume sunt prezentate ca o formă de activare a desenelor-corpuri pe străzile din Gwangju, fiind un răspuns la găsirea unei modalități de a angaja politic imaginile, atât prin reprezentarea luptei, dar și folosind umorul, ca o strategie cu două tăișuri.
Circle Back
Adelina Ivan, 2018
Video, sunet, 11:48
(…) Pentru a substitui corpul, care în percepția artistei este mai degrabă un corp pierdut decât un corp absent, Adelina Ivan a accentuat contactul dintre geometrie și spațiu, percepută ca un cod secret de comunicare și înțelegere. Forța și fragilitatea sunt puse în echilibru, expunere și protecție, tranziție și permanență, ilustrând ideea de ritm și mișcare repetitivă, dar și timpul care se prelungește și se reflectă în gesturi și materiale. În acest teritoriu al prezenței și absenței, se produce o conjuncție între spațiu și obiect, moment în care cele două coordonate se întrepătrund și se confundă, după principiul cristalizării, generând ceea ce este cunoscut sub numele de Punktraum [spațiul punct] – un model matematic al spațiului locuirii, al afinităților și legăturilor sensibile dintre liniile directoare care au dus la formarea acestei structuri stabile. (…) (text: Anca Verona Mihuleț-Kim)
Adelina Ivan (n. 1971 București, România) lucrează cu diferite medii, de la video la instalații textile și desen, examinând structuri și geometrii într-o căutare artistică a compunerii și a dezintegrarii materiei. Practica ei se bazează pe o critică socială și culturală a convențiilor care au distorsionat un tărâm atotcuprinzător al posibilităților de a ne imagina feminitatea.
Destello estela
Samuel Guerrero and Gerardo López, 2021
Video, audio, 05:46, propus de Lodos
Lucrarea descrie întâlnirea protagonistului cu o rază de lumină, o stea. Este narat într-o limbă inventată, similară fonetic cu engleza veche.
Samuel Guerrero (1997, Mexico City) trăiește și lucrează în Mexico City. Lucrează cu pictură, sculptură și video, pe care le folosește pentru a remixa simboluri coloniale și mesoamericane cu metafore contemporane prin care își re-imaginează lumea.
From satellite consciousness to satellite knowledge
Monica Heller, 2019
animație 3D, 06:22, propus de Piedras
Lucrarea aduce în prim-plan un grup de personaje antropomorfizate (maimuțe, iepuri, urși, șoareci) care emigrează, fiind transportați de o barcă ce se preschimbă uneori într-o lebădă albă. Animația se derulează conectând referințe istorice și arhitecturale despre Hotelul Imigranților, o clădire emblematică ce a fost simultan spital, școală și hotel, folosită de imigranții care ajungeau în Buenos Aires din Europa interbelică. Fragmente din aceste referințe temporale și culturale ghidează intriga articulată a personajelor din fabule și basme prin momente de optimism, neliniște și incertitudine.
Mónica Heller (n.1975, Buenos Aires) dezvoltă, prin desen, pictură, animații 2D și 3D o rețea de narațiuni dense mediate de personaje și obiecte antropomorfe, în strânsă relație cu lumea simbolică înconjurătoare.
An Aleatory History of the Stick
Michael Linares, 2014
Color, sunet, HD, ediție de 5 + 2 AP, 53:00, propus de Beta Local
Credite: postproducție Fabián Wilkins, sunet Fabián Wilkins, comisionat de Beta Local
Pentru Linares, bățul este un străvechi exemplu pentru momentul în care un obiect, cum ar fi o creangă sau un os, a încetat să mai fie ceea ce reprezenta inerent, pentru a deveni un instrument ale cărui semnificație și destinație sunt transformate. Ca atare, autorul se referă la băț ca la arhetipul unui „lucru” – un vas lipsit de conotație, care anticipează semnificația prin utilitate.
Michael Linares (n. 1979, Bayamón, PR) folosește o gamă largă de medii pentru a revizita și a provoca posibilitățile unor noi relații între obiecte și semnificațiile acestora. Beta-Local este o organizație non-profit din San Juan fondată de și pentru artiști în 2009 și dedicată susținerii și promovării practicilor culturale și schimbului transdisciplinar.
Makanpansgat’s Way
Michael Linares, 2015 HD animație, color, sunet RT, 7:00,Ed. 5 + 2, propus de Beta Local
Piatra din Makapansgat sau piatra cu multe fețe este o rocă antropomorfică de mărimea unei mingi de baseball, găsită în 1925 în Valea Makapansgat, Africa de Sud. Este prima încadrată de cercetători în categoria obiectelor naturale fără nicio modificare, care au fost îndepărtate din contextul lor original de către agentul uman (eng. Manuport). Linares folosește circumstanța găsirii pietrei pentru a spune povestea altui fenomen, considerat de către artiști sursa și rațiunea a tot ce înseamnă ceva pentru specia noastră – Pareidolia.
Point de vue du Pont Marie
Olivia Mihălțianu, 2021
4K video, color, sunet, 8:00
Point de vue se derulează la Pont Marie în vara anului 2021, un loc generos pentru observarea vieții de zi cu zi a Parisului. Filmul selectează și amestecă evenimente surprinse cu camera video, din diferite momente ale zilei și unghiuri diferite – etajul al doilea al Cité Internationale des Arts, podul și subteranul, înfățișând semi-maratonul din Paris, swing-ul de duminică, metroul și multe alte cadre. Lucrarea video face parte din cercetarea artistică Window Landscape, începută în perioada de izolare din primăvara anului 2020 și analizează diversele teme și tehnici legate de prima fotografie, Point de vue du Gras, 1826, de Joseph Nicéphore Niépce, principiul camerei obscure, Alegoria peșterii lui Platon, noua inovație arhitecturală din sticlă a timpului recent, tehnicile de producție de la Hollywood sau sistemul de supraveghere urbană de astăzi, în paralel cu extinderea spațiului domestic din perioada de izolare a pandemiei. Practica artistică a Oliviei Mihălțianu implică proiecte mixed-media și este orientată spre procese care cuprind video, film, fotografie, realizarea de obiecte, instalații și performance. Munca ei urmărește diverse aspecte vizuale legate de identitatea personală și de viața socială în diferite culturi, situații politice și economice, într-un context global și local.
Esaparece una cultura
Sara Modiano, 1981
06:52, propus de Instituto De Visión
În practica sa, Modiano reflectează la contextul cultural și politic al timpurilor, creând structuri și forme geometrice care amintesc de arhitectura pre-colonialistă și de modelele geometrice găsite în natură. “A Culture Disappears” a fost prima lucrare în care artista a prezentat fotografii, o înregistrare secvențială a unei serii de cincisprezece piramide din nisip, pe care valurile le spală până se năruie, lăsând în urma lor nimic în afară de culorile steagului Columbiei. „Strămoșii culturali ai Americii Latine sunt anihilați de influențe străine”, își nota ea într-unul dintre caiete.
La noche (no) es muda
Erik Tlaseca, 2018-2020,10:21, propus de Crater Invertido
“La noche (no) es muda (Noaptea (nu) este mută)” poartă privitorul într-o călătorie în care un personaj straniu hoinărește, așteptând noaptea. Cadrele cu pădurea de un verde intens din San Pedro de Jocotipac, Oaxaca întâlnesc peisajele industriale din Colonia Vallejo din Mexico City, generând un climat oniric care distorsionează concepția despre timp și spațiu, climat unde granițele capitalismului se confruntă cu limitele naturii.
The Ghoul
Lewis Teague Wright, 2019
Video, audio, 4:10, propus de Lodos
The Ghoul (Strigoiul) se dezvoltă pornind de la tezele conform cărora monștrii din filmele horror ante-nouăzeciste reprezintă reprimații și temuții, evoluția și fortificarea identității queer împotriva rânduirii (hetero)normative. Monstrul performează pentru show, dar oferă și o recunoaștere a deosebirii și plăcere în noțiunile timpurii ale grotescului.
Lewis Teague Wright (n. 1987, Londra) trăiește și lucrează în Londra. Din 2015, organizează Lock Up International, un spațiu de proiecte tranzitoriu care ocupă unități de depozitare în diferite locații internaționale.
