Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 31/10/2021
Artă & Cultură / Teatru

Interviu cu regizorul Radu Apostol: ”Spațiul școlii e un spațiu al relației umane pe viu, asemenea experienței teatrale”

Zile și Nopti Sibiu De Zile și Nopti Sibiu
Comentarii Interviu cu regizorul Radu Apostol: ”Spațiul școlii e un spațiu al relației umane pe viu, asemenea experienței teatrale” Share Interviu cu regizorul Radu Apostol: ”Spațiul școlii e un spațiu al relației umane pe viu, asemenea experienței teatrale”


După 4 ani de la prima producție realizată la Teatrul Gong, alături de echipa formată din dramaturga Mihaela Michailov și scenografa Gabi Albu, regizorul Radu Apostol a revenit la Sibiu. Cu ”Bibi”, noul spectacol montat la Teatrul Gong, echipa și-a propus să stârnească comunitatea din jurul școlii și a teatrului, să reflecteze asupra rolului și rostului școlii în societatea contemporană. Despre toate acestea am stat de vorbă în interviul de față cu Radu Apostol.

 

”Spațiul școlii e un spațiu al relației umane pe viu, asemenea experienței teatrale”

 

Spectacolul ”Bibi” de la Teatrul Gong se înscrie pe traseul unui demers pe care îl explorezi deja de ani buni: sistemul educațional. Ce puncte sensibile atinge noul spectacol de la Sibiu?

Împreună cu Mihaela Michailov, alături de care am desfășurat atât cercetarea, cât și conceperea textului, a piesei de teatru, ne dorim ca prin acest spectacol să stârnim comunitatea din jurul școlii și a teatrului, să reflecteze asupra rolului și rostului Școlii în societatea contemporană. Schimbările majore, datorate în special apariției noilor tehnologii, dar și crizei economice, migrației forței de muncă ar trebui să ne determine să regândim ideea de școală. Rata mare a analfabetismului funcțional se datorează și faptului că ”școala vieții”, ”cei șapte ani de acasă”, tutorialele de pe Internet nu pot suplini ceea ce realmente poate face școala, ca instituție, ca loc, ca spațiu. În alte societăți, care se confruntă și ele cu temele menționate anterior, dar și cu îmbătrânirea populației, politicile publice promovează școala pentru diverse categorii de vârstă, pentru teme și aspecte ale vieții, cât mai diverse. Nu închizi o școală pentru că nu mai sunt elevi. Nu o ții deschisă doar de dragul de a bifa un criteriu prin care se poate aduce o finanțare mai mare în comunitate. Folosești instituția școlii pentru toate tarele educaționale, comportamentale, sociale ale membrilor comunității. Spațiul școlii e un spațiu al interacțiunii, al relației umane pe viu, e ”viul împărtășit celor vii” (Peter Brook), asemenea experienței teatrale. În era digitalizării, școala poate deveni spațiul interacțiunii, un spațiu digital-detox, un spațiu al formării prin experimentare, prin trăire, prin joc, un spațiu pentru toate categoriile de vârstă.

Spectacolele tale sunt recunoscute pentru percutanța cu care spui lucrurilor pe nume. Care e crezul tău atunci când pornești un nou proiect? Ce schimbări îți dorești să produci în jurul tău?

Neuronul oglindirii stă la baza devenirii noastre ca oameni, dar și la baza domeniului teatru și artele spectacolului. Deprindem abilități, asimilăm informații prin oglindire, prin experimentare. Teatrul nu e doar despre viață, teatrul re-crează lumi posibile și te stârnește să acționezi, uneori doar la nivel de idei, cel mai adesea chiar faptic, prin acțiuni concrete. Să nu uităm reacțiile societății la momentul primelor montări cu textele, devenite clasice deja, care reflectau realități sensibile într-un anumit context social-politic, uman (premiera cu textul Azilul de noapte, al lui Maxim Gorki, a însemnat prezența lucrătorilor poliției locale, pe străzi, în jurul teatrului, pentru a preîntâmpina revolte). Teatrul poate să trezească conștiințe, teatrul poate să te elibereze de prejudecăți, prin stârnirea empatiei. Încerc să imaginez experințe umane-teatrale, artistice care sunt acute pentru sensibilitatea contemporană, pentru limitele înțelegerii raționale și emoționale a omului contemporan.

 

Interviu cu regizorul Radu Apostol: ”Spațiul școlii e un spațiu al relației umane pe viu, asemenea experienței teatrale”

 

”Teatrul poate să trezească conștiințe, teatrul poate să te elibereze de prejudecăți”

 

”Bibi” vorbește despre figurile absente din viața unui copil și carențele sistemului în care ar trebui să se dezvolte. În ce măsură le recomanzi părinților, bunicilor și cadrelor didactice vizionarea spectacolului?

Din punctul nostru de vedere, spectacolul ”Bibi” e recomandat tuturor celor care au vârsta mai mare de zece ani. Bibi, personajul central din piesă, e un copil, dintr-o familie monoparentală, adus pe lume de o mamă minoră, într-o comunitate rurală. Bibi crește în grija uneia dintre bunici și mai ales în grija profesoarei, pentru că din motive de supraviețuire, mama e nevoită să muncească cu ziua, într-o țară mai dezvoltată. Profesoara îi devine soră mai mare, mamă, mentor, prieten, chiar dacă e un om imperfect, ca cei mai mulți dintre noi, e un om care se confruntă cu neîmpliniri, frici, vicii. Pentru noi, spectacolul e o pledoarie pentru Școală, pentru acest spațiu care nu e doar unul educațional. Școala ar putea să fie acel ”încui-încui casă”, din jocurile copilăriei, acel ”piua” și ”răs-piua”, acel ”verde stop”, un spațiu de siguranță, în care neajunsurile educaționale, sociale, emoționale pot fi bandajate, vindecate. Cu aceste realități se confruntă de fapt profesoarele și profesorii, spațiul școlii. Haideți să conștientizăm aceste aspecte și așa cum în anii ’80 a apărut conceptul de ”urgență socială”, haideți să percepem Școala ca fiind acest temenos, acest spațiu de refacere, de reconstrucție. Toate neajunsurile pleacă dintr-o iubire neîmpărtășită și din educație. Deci cine are drag de iubirea de oameni, de iubirea de cunoaștere, de generozitate, de școală, de teatru, dar e mai mare de zece ani, e binevenit la spectacolul ”Bibi”.

”Bibi” e al doilea spectacol pe care îl pui în scenă la Teatrul Gong. Cum ai colaborat cu echipa teatrului și cum ai primit invitația de a reveni la Sibiu?

Am spus-o în diverse contexte, fără a peria pe nimeni, Teatrul Gong e o oază de normalitate. Atmosfera e una de siguranță, de curat, la propriu și la figurat. Prima experiență, pe lângă prezențele în cadrul Festivalului de Teatru Nou sau atelierele de teatru pe care le-am coordonat aici, a fost cu producția ”Wanda”, în stagiunea 2017-2018. De data aceasta, invitația o venit dinspre ARPAS (Asociața Română pentru Artele Spectacolului), printr-un proiect desosebit de amplu și de generos, intitulat ”365 de zile în Germania”, proiect coordonat de Ciprian Marinescu și Ioana Gonțea. Acestui proiect i s-a alăturat atât Teatrul Gong, cât și Replika. Deci, da, după 4 ani de la prima producție realizată la Gong, alături de echipa Mihaela Michailov – dramaturgă și Gabi Albu – scenografă, am revenit la Sibiu. Și mulțumesc pentru idee și invitație atât coordonatorilor proiectului Asociației ARPAS, cât și Teatrului Gong.

 

Autor RĂZVAN SĂDEAN

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută