Pe lângă vizionarea filmelor cu personaje celebre ca Freddy Krueger, Michael Myers sau Pennywise, de Halloween se mai spun și povești sinistre care sunt sau nu inspirate din întâmplări reale. Cumva, toate aceste narațiuni se petrec în locuri vag menționate, la țară sau pe o stradă întunecată, ceea ce ne face să gândim că în România nu se întâmplă așa ceva. Doar că și noi avem o istorie întunecată, ca orice popor, iar în cele ce urmează vom dezgropa câteva din momentele demne de poveștile de Halloween ale țării noastre.
Începem cu „Operațiunea Bradul”. În perioada 1969-1971, în Brașov au avut loc patru crime cu autor necunoscut. Autoritățile au dedus că era vorba de un singur făptaș, din simplul fapt că toate victimele prezentau următoarele asemănări: sexul feminin, moartea prin sugrumare, semne ale unui asalt sexual, bunuri valoroase furate, statutul social modest și faptul că… erau mereu lăsate sub un brad. Dintre cele patru evenimente ciudate, o singură victimă a atras atenția: Ana Perianu, soția unui colonel de Securitate. Cazul acesteia era atipic întrucât femeia nu prezenta urme de forțare sexuală, era îmbrăcată cu haine scumpe și nici un bun pe care îl avea în posesie nu îi fusese luat. Ancheta acestor patru crime a durat 15 ani, timp în care a fost arestat un recidivist care și-a asumat vina în schimbul unei sume mari de bani. Deznodământul povestirii are și o notă de comedie întrucât, beat fiind, soțul Anei Perianu, a recunoscut crimele sub forma unor glume iar câțiva ani mai târziu, prietenul și șeful colonelului, Mihai Pacepa, recunoștea faptul că și-a ajutat tovarășul să mușamalizeze cimele, argumentând că era ceva normal la acea vreme.
Un alt caz din istoria crimelor noastre este Caseta 325 din Gara de Nord. Pe 27 martie 1974, autoritățile au primit sesizarea dădacăi lui Vitică Alexandru Marcel, în vârstă de 4 ani, conform căreia copilul a fost răpit. Părinții băiatului se certau adesea, iar tatăl său trăia în concubinaj cu o altă femeie, Tronaru Vasilica. Aceasta își dorea căsătoria cu bărbatul, motiv pentru care adesea îl presa să divorțeze de mama lui Alexandru. În urma anchetei autorităților, Vasilica a fost declarată suspectul principal în răpirea copilului. Interogarea a dus și la arestarea lui Preda Gheorghe, complicele femeii. Bărbatul a recunosut faptul că el l-a răpit pe Alexandru, s-a întâlnit cu Vasilica și aceasta a dus copilul într-un apartament. În urma unui alt interogatoriu, Vasilica a cedat și a spus că l-a dus pe Alexandru în apartamentul ei și s-a folosit de puloverul acestuia pentru a-i astupa căile respiratorii și a-l omorî. Apoi, a cărat trupul băiatului până la caseta 325 din Gara de Nord, codul acesteia fiind D-237, unde litera provenea de la numele de alint al băiatului: Ducu, iar 237 se pare că reprezenta data crimei: 27.03.1974. Vasilica a primit pedeapsa capitală.
Ultima, dar și cea mai complicată crimă, este „Cazul Anca”. În 1977, în parcul Herăstrău au fost găsite împachetate în folii de plastic mâinile unei femei. În săptămâna ce a urmat au mai fost descoperite alte patru astfel de pachete, ce conțineau părți diferite ale corpului. În urma investigației s-a descoperit că pachetele aparțineau corpului Ancăi Maria Rodica Broscățeanu, în vârstă de 19 ani. Dispariția fetei a fost semnalată de mătușa acesteia, cu o zi înainte, iar cauza decesului a fost „asfixie mecanică”. În agenda Ancăi, a fost găsit numărul de telefon al lui Gheorghe Samoilescu, un taximetrist de 26 de ani,acesta fiind considerat suspectul principal. Bărbatul a fost arestat și torturat timp de 30 de zile. Nereușind să primească o mărturisire din partea lui Samoilescu, autoritățile continuă interogările timp de 6 luni. În urma torturii, bărbatul recunoaște o faptă pe care nu a realizat-o și primește 25 de ani de închisoare. Deznodământul este însă altul. În 1980, în locuința unui anume Romca Cozmici este găsit trupul unei femei – autoritățile fuseseră alertate de către vecinii bărbatului – iar acesta își recunoaște fapta pe loc, dar face și o altă dezvăluire… mărturisește și faptul că el a fost criminalul Ancăi. Pentru cele două crime ale sale, Romca Cozmici a fost executat iar în ultimele momente a început să cânte „Dulce ca mierea e glonțul patriei!”. După alte două luni, Gheorghe Samoilescu a fost eliberat și a depus plângere penală împotriva anchetatorilor însă nici o măsură nu a fost luată împotriva lor.
Acestea au fost doar trei dintre evenimentele notorii numai bune de povestit pentru da cuiva fiori reci în noaptea de Halloween, însă cu siguranță mai rămân multe altele ascunse în arhivele poliției, poate chiar mai sinistre decât cele la care publicul larg a primit acces de-a lungul timpului. Dar va trece şi Halloweenul ăsta de groază şi o să începem cu toţii repede să ne gândim la poveşti luminoase de spus la gura sobei sau la urechea lui Moş Crăciun.
Text de IULIANA CIOCÎRLAN
