Revenind în lumea intrigii curții regale Tudor, cu costumele ei puternice și somptuoase, Prințesa spaniolă va avea premiera exclusiv la Epic Drama miercuri, 27 octombrie, la orele 22:00. Seria, a treia parte a miniseriei bazate pe romanele istorice al autoarei britanice Philippa Gregory, se concentrează pe femeile care au stat în spatele bărbaților în monarhia engleză din 1464 până în 1530. Pe parcursul a opt episoade fastuoase, frumoasa Caterina de Aragon capătă în sfârșit o voce, după ce povestea ei a fost umbrită, din punct de vedere istoric, de căsătoria ei infamă cu regele Henric al VIII-lea.
Este o poveste plină de spirit despre romantism, răzbunare, trădare și putere. Iar dacă asta nu v-a convis, gama bogată, realizată cu extremă meticulozitate, de costume și pălării cu siguranță o va face!
Vă prezentăm mai jos un scurt interviu, realizat cu ajutorul echipei Epic Drama, cu echipa ce a portretizat o parte dintre personajele complexe și colorate ale acestui serial.
Pentru început, deoarece această serie pare în mod special să spună povestea prin prisma femeilor din acel timp, de ce credeți că, de-a lungul istoriei, chiar dacă este plină de figuri feminine extrem de proeminente, ele sunt doar parțial vizibile, realizările lor trecând aproape neobservate? În ce măsură filmul este un exercițiu de abordare a lacunelor istorice?
Emma Frost (scenarist): Istoria este povestea învingătorilor. Iar învingătorii sunt, în general, bărbați albi și ceea ce se consideră demn de știut este cine a câștigat războaiele, nu cine a născut copiii sau cine a construit alte aspecte ale vieții. Deci, cea mai mare parte din ceea ce au realizat femeile s-a pierdut complet. Deci, pentru noi, este atât un efort creativ, cât și unul politic, să excavăm acele povești. Doar că avem puține informații despre majoritatea femeilor, astfel încât punem diverse piese laolaltă și ne imaginăm care au fost firele narative, psihologice și emoționale, pentru acele femei, astfel încât să putem aduce acele povești la viață.
Charlotte Hope (Caterina de Aragon): Cred că se aplică în special lui Henry al VIII-lea. Istoria Casei Tudorilor este cunoscută prin intermediul acestui rege uriaș și puternic. Caterina a fost doar o notă de subsol, soția stearpă, de fapt un preambul pentru Anne Boleyn. Acum vom afla povestea ei, văzută prin ochii ei și ai femeilor din jurul ei. Iar asta este cu adevărat interesant, deoarece este un fel de a răsturna narațiunea și nu am mai auzit acestă poveste până acum. Pentru mine, este foarte interesant să povestesc o perioadă din istorie despre care toată lumea știe, dar dintr-o perspectivă pe care foarte puțini o cunosc.
Stephanie Levi-John (Lina de Cardonnes): Mergem și mai departe, vorbind despre ce însemna a fi femeie de culoare într-o dinastie exclusiv albă. Și tratăm toate aspectele, nu numai acesta, dar și cel al religiei. Sunt sigură că mulți nu știu că maurii au condus Spania timp de sute de ani. Deci, faptul că există o femeie de culoare în suita reginei Angliei spune publicului că noi nu am apărut pur și simplu într-o zi. Suntem aici de secole.
Matthew Graham (scenarist): Femeile erau puternice. În acea perioadă, femeilor li se „permitea” să fie puternice. Doar că nu au fost înregistrate în istorie în același mod. Cavalerismul, genul cavalerului care salvează fata din turn, a fost inventat de victorieni. Un concept ce a fost chiar promovat de ei. Erau mai părtinitori cu bărbații, dar, destul de amuzant, cred că era o societate mai deschisă. Exista segregare așa cum astăzi ni s-ar părea de neconceput, de exemplu, femeile și bărbații se închinau în părți ale bisericii diferite. Da, a existat separare. Dar femeilor li s-a permis să aibă, știi, roluri principale în politică. Li s-a permis să aibă o voce la curte. Deci, am încercat să explorăm și aspectul ăsta.
Folosești foarte des expresia „exact din punct de vedere istoric”. Cât de precisă este istoria, așa cum e ea înregistrată? Pentru că realitatea este că istoria nu reflectă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Este o interpretare – o interpretare părtinitoare.
Emma Frost:Cred că noțiunea asta este greșită din start. O carte de istorie va spune mai multe despre perioada în care a fost scrisă decât despre perioada pe care pretinde că o reprezintă. Și o face prin filtrele sociale și politice din acea perioadă. Nu există, știi, niciun adevăr istoric. Totul este subiectiv, o experiență trăită personal. Acest serial este o dramă istorică. Aducem la viață poveștile oamenilor care au existat cu adevărat, care au trăit cu adevărat. Dar dincolo de asta, este un serial dramatic în primul rând, nu un documentar. Nu dăm o lecție de istorie. Vrem să oferim divertisment. Acesta este obiectivul nostru principal, iar dacă nu facem asta, atunci eșuăm. Este ca un spectacol compulsiv fantastic de convingător. Deci, suntem creativi în tot felul de modur. Ca să fim sinceri, dacă am fi cu adevărat corecți din punct de vedere istoric, toate personajele ar vorbi în continuare engleza acelei perioade și nimeni nu ar înțelege un cuvânt din ce spunem,
Charlotte Hope:Îmi amintesc că, într-o zi, îmi exersam accentul, iar un prieten îmi zice „știi, în principiu, ar trebui să vorbești în latină”. Așa că…
Matthew Graham:Am citit că Henry VIII ar fi sunat ca și cum ar fi fost din Birmingham.
Cât de distractiv este să joci rolul unei prințese, al unui prinț sau pur și simplu al cuiva de la curtea regală?
Charlotte Hope:Pentru mine, ăsta a fost visul meu! Mi-aș dori să fiu prințesă în fiecare zi. Ziua în care am filmat scena nunții este încă ziua mea preferată din întreaga mea viață. Steph și cu mine am purtat niște rochii incredibile! Am lucrat cu un designer de costume uimitor, pe nume Ffion Boyesen, care a făcut această rochie uimitoare, iar eu ma simțeam exact ca în ziua nunții mele!
Stephanie Levi-John:Cred că a spus asta de 7000 de ori în ziua aia; venea la mine și zicea „Este ziua nunții mele!”
Deci, viața de prințesă este mai frumoasă?
Charlotte Hope:Hainele sunt mai frumoase.
Care credeți că este cel mai contemporan element al serialului?
Laura Carmichael (Maggie Pole):Doamne, asta este o întrebare dificilă! Pentru că, așa cum spune și Em (n.a. Emma Frost), noi suntem acolo pentru a povesti aceste întâmplări într-un mod dramatic. Deci, în felul ăsta este foarte modern, în plus relațiile sunt unele pe care le poți înțelege. Și da, avem de-a face cu lucruri cu care ne confruntăm și astăzi, multe din ele pentru mine sunt ca o dramă politică. Interpretând personaje regale, ne-am putut da seama cât de periculos era acest lucru. Știi, este la fel ca orice altă dramă politică.
Ruairi O’Connor (Henry al VIII-lea):Eu interpretez un adolescent îndrăgostit de prietena mai mare a fratelui său, care ar putea fi în orice film sau orice piesă de teatru. Și știi că avea să fie rege, și că nu avea control asupra propriei vieți, și se luptă împotriva acelui sistem de putere, împotriva părinților lui, exact ca adolescenți de astăzi. Henry este foarte îndrăgostit de cineva. Este cel mai important lucru din viața lui. Adică, când ești adolescent – pentru mine, când eram adolescent, știi, dacă nu puteam avea fata, totul devenea apocaliptic.
Matthew Graham:Dar, de asemenea, noi am încercat să spunem că acești oameni au fost vedetele rock din acea vreme. Poate au acționat și s-au comportat altfel decât cum îi înfățișăm noi. Dar, chiar dacă s-au comportat într-un mod foarte diferit, străin și ciudat pentru noi, ei nu așa au fost percepuți. Au fost percepuți ca fiind foarte mișto. Catherine era foarte tare, la fel și Henry. Iar noi asta încercăm să portretizăm. Deci, pentru a răspunde la întrebarea ta, este o influență contemporană, văzută prin ochii noștri, făcând filmul accesibil nouă astăzi.
Cât de mult este un serial istoric despre regalitate ajutat de această obsesie contemporană față de regii și reginele de azi a publicului, în special a publicului tânăr? Cred că acum 20 de ani nu exista aceeași apetență pentru poveștile regale care există acum. Iar ideea de vedete rock este mult mai acceptabilă pentru noi, pentru că ele sunt pe prima pagină în fiecare zi.
Charlotte Hope:Da, cred că ai dreptate. Cu siguranță această generație a Casei Regale din Anglia a făcut ca tinerii de azi să-i privească cu interes, indiferent dacă sunt pro sau contra. Asta face ca, inclusiv față de personajele noastre, să fie mai deschiși.
În procesul de cercetare, ce te-au surprins mai mult? De genul „Hmm! Nu m-am gândit niciodată asta”?
Matthew Graham: Ei bine, personal am fost foarte surprins de restricțiile impuse femeilor la naștere. Mă refer strict la partea nașterii, la faptul că trebuiau să intre în izolare cu luni înainte. Câte luni să fi fost, trei cred? Este o nebunie. Astfel de lucruri. Și felul în care totul era dominat de un cod religios strict… Nu am realizat că era chiar atât de restrictiv.
Emma Frost: Margaret Beaufort este un personaj incredibil, a realizat atât de multe în viață. Evident, a fost mama regelui, dar și-a urmat propriile interese și a luptat pentru educația femeii. A făcut atâtea lucruri uimitoare, foarte inovative. Mulți credem astăzi că mergem din bine în mai bine, că eradicăm tot mai mult sexismul, de exemplu, dar asta nu este adevărat. Cu fiecare nouă eră, lucrurile își schimbă forma, fără să dispară cu adevărat. În acea perioadă, au existat lucruri surprinzătoare, și erau mai bune decât sunt acum. Pe măsură ce parcurgi istoria, îți dai seama că nu mergi doar înainte, uneori regresezi.
Interpretând rolul lui Catherine, și respectiv al celui ce devine în cele din urmă Henry VIII, figura istorică, ce v-au oferit personajele istorice?
Charlotte Hope: Ceea ce a fost cu adevărat interesant pentru mine la Caterina este că în Spania, este amintită ca fiind acest lider curajos și chiar un fel de antiteză a modului în care o vedem în Anglia. Este o perspectivă diferită și interesantă asupra adevărului istoric. Însă, ca actor, trebuie să vezi cum poți aduce ceea ce ești tu personal în plus față de experiența celui pe care îl interpretezi. Faptul că am cunoscut dragostea, că am trăit un sentiment al datoriei, ceea ce vreau să fac versus ceea ce trebuie să fac, conștientă de faptul că sunt responsabilă și pentru alte femei din viața mea, vorbesc de prietenia feminină, acestea sunt lucruri pe care le cunosc. Cred că crearea rolului este un act de echilibrare între referința istorică și contemporaneitate, adică se simtă contemporan și specific mie și celorlalți.
Ruairi O’Connor:Pentru mine, ca irlandez, a existat cu siguranță o reticență în a mă implica cu adevărat. Vorbim de Casa Regală engleză! La școală, poți scrie întreaga istorie a Angliei fără a face vreodată referință la Irlanda. Dar am ajuns să văd cât de extraordinare au fost detaliile vieții lor, mai ales în perioada aceea, pentru că există documente scrise chiar de Henry. Nu erau mulți regi sau monarhi care scriau cu mâna lor. Îi poți citi poezia sau cântecele. A ordonat să fie cântate în fiecare biserică din Anglia, știi, cam la fel cu muzica Oasis. Eu compun muzică, a lui nu mi s-a părut bună (râde)… Asta a reprezentat o conexiune personală profundă. Este cu adevărat minunat să ai atât de multe surse din care să extragi, pentru că de cele mai multe ori inventezi totul și poți fi extrem de departe de adevăr… De anumite aspect poti face abstracție, însă Henry mie mi s-a părut un despot tiranic și atât. Deci, cum îl umanizez? Dar s-a umanizat el însuși, pentru că era romantic și i-a transmis note de dragoste Caterinei de Aragon și mai târziu Annei Boleyn.
