„Am ajuns prima dată în Cramă cred că în ‘95, aveam cinșpe ani, eram în cl. a 9-a. Am fost coleg de generație în generală și, pe urmă, și în liceu, mă rog, el era în Lazăr, eu în Goga, cu fiu’su mai mare a lui nea Titi. Mai știam de loc și de la sora mea, mergea acolo când veneau de pe munte, întotdeauna se opreau pe acolo. Și cumva mi-a plăcut cum arăta tot, atmosfera, și încet-încet am început să merg tot mai des, în special din ‘96-’97, când eram a 11-a – a 12-a. Mergeam în special iarna, când mergeam la patinoar. Era lângă parc patinoaru’ și după patinoar ne duceam să mâncăm pită cu fasole la nea Titi și să bem vin fiert. Traversam tot orașu’, dar nu conta, nouă nu ni se părea departe. Era super plin, de multe ori nu aveai loc să stai jos, pur și simplu stăteai în picioare și-ți beai berea sau vinul în picioare. Și era cam singurul loc viu din Sibiu în perioada aia, în care se întâmplau chestii, era lume așa ‚aaa’, gălăgie. Era așa pur și simplu free style.
În facultate, de multe ori beam pe bonuri de masă, de la colegi care primeau de acasă. Ne duceam la nea Titi ‚putem pe bonuri de masă astăzi?’ ‚hai mă, luați de aici, niciun bai’. Sau ne dădeam seama că n-aveam bani ‚vai, nea Titi…’ ‚Lasă, mai veniți voi pe-aicea, nu-i nicio grabă’. Cumva eram foarte de-ai casei. Mai venea și dădea din partea lui un rachiu, câte ceva, pită cu nu știu ce.
Prin 2002-2003, cred că mergeam aproape zilnic acolo. Adică mergeam de vreo 3 ori pe săptămână cel puțin. Era așa cumva… second home. Cred că stăteam mai mult decât acasă prin cramă. Inclusiv, lucram la proiecte, ne făceam teme, ce aveam pentru facultă pe acolo. Era așa un loc, second home. Toate serile erau și asemănătoare, și diferite. Știu că, la un moment dat, nu mai țin minte când, dar cred că era până în 2000, vreo 2 ani s-o ascultat un album de la Colibri, cred că primul. Numai se întorcea caseta aia de pe o parte pe alta, albumul ăla cu ‚un’ te duci tu, mielule’ și numai ăla. Era exasperant, nici nu mai auzeam nimica, după vreo câteva luni se dusese caseta aia, deja era ‚eee’. Și pe urmă, m-am dus într-o seară și era muzică de pe calculator, pe winamp. Și eram ‚wow! Ascultăm și altceva decât un’ te duci tu mielule’.
Când s-a închis, am fost ultimul care a ieșit din Cramă. M-am simțit așa… nu mi-o plăcut deloc sentimentul ăla. Am simțit că se închide un loc cumva emblematic pentru Sibiu. Bine, el o decis să vândă, băieții lui n-au vrut să se ocupe mai departe, el avea o vârstă, dar, na. Păcat.
Și a fost fain atunci cheful de final, așa, bitter-sweet.”
Editori text: Gabriela Cuzepan și Angela Zaporojan
Foto: Gabriela Cuzepan
