„Mă numesc Edward Joseph Snowden. Cândva am lucrat pentru guvern, dar acum lucrez pentru public. Mi-au trebuit aproape trei decenii pentru a înțelege că între cele două noțiuni există o deosebire iar când am înțeles-o mi-a adus necazuri la locul de muncă.”
Așa începe autobiografia lui Edward Snowden, fost inginer de sistem din cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA) și, mai târziu, din cadrul Agenției Naționale de Securitate (NSA). După o carieră de 7 ani în Comunitatea Americană de Informații (IC), în 2013, acesta a dezvăluit publicului cum guvernul american folosea un sistem de supraveghere în masă prin care colecta informațiile private ale oamenilor din întreaga lume, alcătuind astfel un dosar permanent care putea fi folosit împotriva oricui, oricând. Conform lui Snowden, toate sistemele au un defect de design: „cei care creează regulile nu au niciun stimulent de a acționa împotriva lor înșiși”. Astfel, într-o lume în care telefonul, tableta și laptopul reprezintă cărți de vizită ale persoanei care le folosește – cine ești, cum arăți, ce interese ai, unde locuiești, cu cine vorbești -, este important să ne întrebăm cine stochează aceste informații și de ce.
EDWARD SNOWDEN
Crescând într-o familie de militari, EDWARD SNOWDEN a crezut întotdeauna că trebuie să-și servească țara, sentiment amplificat de tragedia din 11 septembrie 2001, care a și generat de altfel aceste inițiative de supraveghere în masă. Deziluzionat însă de programele NSA în care a fost implicat, decide să devină ‚whistleblower’ (persoană care divulgă secrete profesionale atunci când se încalcă legea) şi, sub pretextul unei urgențe medicale personale, ajunge la Hong Kong unde se întâlnește cu jurnaliștii care urmau să facă publică povestea în The Guardian și The Washington Post. Știind că nu mai poate reveni în State din cauza modului în care guvernul tratează procesele celor care divulgă informații secrete, încearcă să fugă în Ecuador, doar că se vede oprit în Rusia cu pașaportul anulat de americani. Petrece 40 de zile în aeroport până când autoritățile îi acordă azil politic. În prezent, Edward Snowden trăiește în Moscova alături de soția sa și este președintele ONG-ului Freedom of the Press Foundation. Datorită dezvăluirilor lui Snowden, Apple și Google au adoptat noi moduri de criptare mult mai puternice, vechiul http a devenit https (S – securizat), iar pentru prima dată în istoria tehnologiei, în 2016, traficul web criptat l-a întrecut pe cel necriptat, făcând Internetul de astăzi un loc mult mai sigur decât în 2013.
DANIEL ELLSBERG
Daniel Ellsberg FOTO Stephen Hird (Reuters)
Un alt whistleblower important este DANIEL ELLSBERG, analist al armatei americane care în 1971 a dezvăluit cum guvernul oferea informații false legate de Războiul din Vietnam. Doctor în economie la Harvard cu o teză folosită în explicarea game theory, Ellsberg se angajase în Departamentul Apărării Statelor Unite dar, după ce a realizat că războiul nu este prezentat publicului așa cum ar trebui, a oferit jurnaliștilor de la The New York Times o serie de documente clasificate, cunoscute acum ca The Pentagon Papers. Odată cu publicarea lor, Ellsberg risca 115 ani de închisoare dar a fost achitat dovedindu-se că guvernul a comis ilegalităţi pentru a-şi susţine acuzaţiile. În 2006 a fost premiat cu Right Livelihood Award, considerat o alternativă a Premiului Nobel pentru Pace, iar biografia sa a fost subiectul documentarului The Most Dangerous Man in America, nominalizat în 2010 la Oscar.
Aaron Swarts
Un alt erou al Internetului este și Aaron Swarts, unul dintre co-fondatorii Reddit, descris de Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web, ca fiind „o lumină care a strălucit deasupra unui cer de oameni obișnuiți și sisteme corupte”. Geniu al programării și susținător al libertății și gratuității informației din mediul online, Swartz a reușit în 2011 să împiedice SOPA (Stop Online Piracy Act), un proiect de lege care urmărea cenzura conținutului în favoarea marilor industrii media. Din păcate, povestea lui – spusă şi în documentarul The Internet’s Own Boy din 2014 – are un final tragic. După ce sparge serverele MIT în încercarea de a face informația accesibilă pentru toți studenții și reușește să obțină milioane de documente academice pentru a le distribui gratuit, este condamnat la 35 de ani de închisoare în procesul United States v. Aaron Swarts şi, după doi ani, se sinucide în apartamentul său din Brooklyn din cauza presiunilor exercitate de cei care se ocupau de caz. Mărturiile unor whistleblowers ca Edward Snowden, Daniel Ellsberg sau Aaron Swartz rămân dovezi memorabile a luptei continue pentru drepturile omului, pentru dreptul la informație și informare corectă și pentru protejarea vieții private în era digitală.
EFECTUL SNOWDEN ÎN POP CULTURE
„Efectul Snowden” s-a resimțit și în universul Pop culture printr-o serie de reprezentări care arată cât de influent continuă să fie acesta ca personalitate contemporană și cât de important este mesajul său în sfera publică. La un an după dezvăluirile lui, Laura Poitras, unul dintre jurnaliştii care l-au întâlnit în Hong Kong, a lansat Citizenfour, premiat cu Oscar pentru cel mai bun documentar în 2015. Ca om de presă ce a prezentat publicului realitatea sistemelor de supraveghere în masă, Poitras începe filmul povestind cum, în 2013, a primit un e-mail anonim criptat:
„Pentru moment, vreau doar să știi că orice graniță pe care o traversezi, achiziție pe care o faci, număr pe care îl formezi, stație de telefonie mobilă pe lângă care treci, prieten pe care îl ai și orice linie de subiect pe care o completezi se află în mâinile unui sistem cu o întindere nelimitată”.
„Soldat, evadat, patriot, spion, hacker, trădător, erou”. Snowden, în regia celebrului cineast Oliver Stone, este un thriller biografic bazat pe cartea lui Luke Harding, The Snowden Files: The Inside Story of the World’s Most Wanted Man. Avându-l în rolul principal pe Joseph Gordon-Levitt (Inception), filmul prezintă evenimentele care l-au făcut pe tânărul care visa iniţial să lupte pentru libertatea celor oprimaţi ca militar în US Special Forces să devină un controversat whistleblower.
Dincolo de cinema, Edward Snowden a mai fost, printre altele, consultant pentru producătorii serialului Homeland, a apărut în jocuri video precum Snowden’s Leaks sau Data Dealer, iar Valerie D’Orazio, editor de comics-uri în cadrul Marvel, i-a dedicat nuvela grafică Beyond: Edward Snowden. Cu doar câteva săptămâni în urmă, după câteva luni de absenţă din spaţiul public virtual, celebrul avertizor de integritate a postat pe Twitter îndemnul ca publicul să vizioneze Colectiv, documentarul românesc nominalizat la Oscar şi la BAFTA, citându-l pe realizatorul acestuia, Alexander Nanau:
„Să fii un cetățean într-o țară democratică presupune o responsabilitate care nu poate fi pasată integral aleșilor noștri. Puterea aparține oamenilor, fiecăruia dintre oameni, și ea vine cu responsabilitate.”.
Despre whistleblowers şi responsabilitate s-a amintit constant în cultura pop(ulară) fiindcă până la Snowden-ul lui Oliver Stone din 2016, The Post (2017), thriller-ul lui Spielberg centrat pe The Pentagon Papers, sau Official Secrets (2019), filmul despre cazul de „spionaj” din Consiliul de Securitate al ONU, patrimoniul includea deja pelicule ce continuă şi acum să pună pe gânduri, precum All the President’s Men (1976, afacerea Watergate), Silkwood (1983, siguranţa centralelor nucleare), Erin Brockovich (2000, contaminarea mediului) sau The Laundromat (2019, The Panama Papers). Mai mult, în multiversul Pop culture, premisa unei structuri de stat sau private ce urmăreşte tot ce fac cetățenii a reprezentat frecvent punctul de plecare al unei distopii. Ne putem gândi la Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley, adaptată în 2020 în serialul TV cu Alden Ehrenreich, unde libertatea și viața privată sunt înlocuite de iluzia progresului și confortului, la sintagma „Big Brother is Watching You” din 1984, la filmul The Circle cu a sa lume în care live streaming-ul nu se oprește niciodată şi viața devine un nesfârșit videoclip de YouTube, ori la clasicul The Truman Show, în care personajul lui Jim Carrey devine un produs media, vândut pentru bunăstarea celor care controlează camerele TV. Dacă ne îndepărtăm de Pop culture, este greu de crezut că în viața de zi cu zi există instituții și guverne care apelează la mii de ingineri și la echipamente de milioane de dolari pentru a lega identitatea online a utilizatorilor de cea legală, offline. Totuși, este o realitate a lumii în care trăim.
