Ediția a 14-a a festivalului One World Romania, care se va desfășura fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie, va pune și anul acesta la loc de cinste demersuri care își propun să contribuie la demistificarea și crearea unei empatii față de comunitățile sau indivizii care sunt plasați de guvernele lor la marginile societății.
Dincolo de drepturi fundamentale ale ființei umane precum libertatea, securitatea sau condițiile de viață demnă, un alt aspect esențial, dar mai greu cuantificabil, al unei existențe cu sens este implicarea activă în mersul colectivității, dreptul de a clădi și de a dezvolta o societate alături de alți oameni. Această participare le este refuzată însă multor indivizi care nu se conformează așteptărilor majorității, iar marginalizarea antrenează la rândul ei sărăcie, apatie, resentimente, pierderea încrederii în valorile democratice.
Secțiunea „O lume cu toată lumea” va cuprinde patru filme care prezintă efectele marginalizării, dar și modurile de viață care se organizează și metodele de rezistență la izolare și nedreptate. Filmul „Makongo” (r: Elvis Sabin Ngaïbino, 2020), care va face parte și din competiția internațională a festivalului, se concentrează asupra lui André și Albert, doi tineri membri ai comunității de pigmei și ca atare marginalizați de către conaționalii lor. Greutățile, remarcile jignitoare și asprimea relațiilor comerciale și umane nu-i descurajează, ci dimpotrivă, îi ambiționează să încerce să-i educe pe copiii din satul lor.
Cineasta franceză Marie Dumora a petrecut douăzeci de ani și a dedicat cinci filme unei familii ienișe din estul Franței, urmărind-o întâi pe Sabrina, o tânără care a crescut sub ochiul camerei ei, între familie și casa de copii, înainte să nască și ea un băiat, pe Nicolas, pe care l-a dat de asemenea în plasament. Acesta din urmă este protagonistul celui de-al doilea film din secțiune, documentarul „Departe de voi am crescut” (2020) – un adolescent care poartă o grea moștenire sociologică, pe care nu știe dacă trebuie s-o respingă sau s-o îmbrățișeze.
Celelalte două filme zugrăvesc fiecare fațete diverse ale traiului cu o tulburare din spectrul autismului. „Niciunul dintre ei nu spune vreun cuvânt” (r: Jacques Lin, 2020) este un documentar lipsit de cuvinte, dar nu și de sunetele vieții exterioare, care surprinde viața de zi cu zi a unei comunități formate, în mare parte, din femei și din bărbați suferind de autism. Încă din 1967 realizatorul Jacques Lin a trăit alături de ei, în cadrul unui experiment medical inițiat de legendarul Fernand Deligny și i-a filmat în timpul activităților cotidiene – când luau masa și când o pregăteau; când pictau, când grădinăreau sau când se bucurau în același spațiu, dar fiecare pe cont propriu. În sfârșit, în „O casă” (2020), cineasta Judith Auffray ne introduce într-o comunitate ghidată după principii similare, scopul ei fiind să cartografieze manifestările externe ale vieții interioare a celor șapte tineri pacienți: modul ușor dezarticulat în care își mișcă corpurile, imensa lor energie, felul în care ocupă spațiul fără să și-l însușească, relația lor enigmatică cu obiectele.
