Diana Hăbuc este trainer de limba franceză de peste 13 ani și de 5 ani parte a echipei Eucom Business Language. Este pasionată de limbile străine, gastronomie și călătorii.
Cum ai ales acest domeniu?
Îmi amintesc bine că în copilărie îmi plăcea mult să mă joc ”de-a școala”. The usual suspects erau niște verișoare mai mici, care deveneau, vrând-nevrând ”elevele mele”. Bucuria, entuziasmul și sentimentul general de bine pe care îl aveam de fiecare dată când mă transformam în profesoara lor era ceva ce mă făcea să mă gândesc cât mi-aș dori să predau atunci când o să fiu mare. Devenind adult, mi-am dat seama că îmi face realmente plăcere să îi fac pe oameni să înțeleagă, să le explic diverse lucruri, să îi ghidez, să le văd sclipirea din ochi când ”se prind” de câte o chestie, pentru că, în sfârșit, le este clară. Cumva, nu cred că eu am ales să urmez calea asta, mai mult ea m-a ales pe mine. Luând decizia să predau, pur și simplu cred că am dat glas unei nevoi interioare. A fost și un fel de a mă exprima, de a mă arăta pe mine lumii.
În plus, limbile străine au fost dintotdeauna ceva la care am fost bună. Înainte să merg la școală, țin minte că îmi petreceam destul de mult timp privind desenele animate de pe Cartoon Network și repetând, singură prin casă, replicile personajelor. Mă distram teribil încercând să le reproduc accentul sau intonația. Desigur, atunci nu înțelegeam ce zic, dar adoram să îmi imaginez că pot vorbi în limba lor. Iar când mă jucam de una singura, aproape mereu vorbeam cu jucăriile mele într-o engleză pe care, firește, numai eu o înțelegeam 😀 Apoi, la scoală,într-un cadru organizat de data asta ???? am învățat, în primă fază franceză și engleză, cu naturalețe, cu drag și cu entuziasm, muzicalitatea unei limbi alta decât cea maternă mi se părea o treabă extraordinară.
Cu timpul, franceza a devenit o pasiune, o materie care îmi era dragă, pentru care munceam și studiam în plus. Era..ceea ce voiam să fac. Apoi, la facultate…drumul a fost ușor de ales. Unde altundeva să mă îndrept dacă nu spre dragile mele limbi străine ? Pe lângă franceză, am avut ocazia și bucuria să studiez germana și spaniola. Și am știut din prima că vreau să urmez și modulul pedagogic. Și cam așa a început să se contureze meseria mea 🙂
Cum arată o zi din viața unui trainer de limbi străine?
Înainte de pandemie, flow-ul era cam așa : aveam cursuri toată ziua, așa că plecam de dimineața de acasă, după ce mă alimentam cu mic dejun și cafea și mă duceam la sediile diverselor companii la care țineam cursurile. Purtam mereu cu mine o geantă/un ghiozdan zdravăn încărcat cu tot soiul de ”teaching props”: de la tot felul de manuale/caiete de lucru, listele de prezență, uneori laptop-ul, markere și pixuri de mai multe culori, agenda personală în care aveam totul organizat, o mini boxă Bluetooth..până la post-it-uri colorate, bilețele cu verbe neregulate, zar, pioni, cutiile de Story Cubes…:)
Un curs durează 100 minute. Puteam susține mai multe cursuri în aceeași zi la aceeași companie, și astfel schimbam doar sălile sau erau și zile în care trebuia să ajung de la o companie la alta, uneori traversând Bucureștiul în metrou. Eram mereu în mișcare. Încercam să-mi organizez orarul cursurilor astfel încât să pot avea o pauză de 20-30 min de prânz. Îmi stabileam cursurile cam până pe la ora 18, pentru că apoi mă îndreptam înspre casă, unde după ce luam cina, mă așezam la birou ca să îmi pregătesc cursurile pentru a 2-a zi sau pentru a le pune la punct. Uneori știam exact ce vreau să fac cu o anumită grupă, alteori trebuia să fac un research de materiale, jocuri, idei astfel încât cursurile să fie o experiență de învățare, nu doar o predare de informații. Dacă plănuiam anumite jocuri, se întâmpla să mă prindă noaptea decupând cartonașe cu imagini, scriind bilețele, printând și lipind diverse materiale 🙂
De când cu pandemia, cursurile s-au mutat în mediul online și, desigur, ziua mea arată destul de asemănător, eu excepția drumurilor multe și obositoare pe care trebuia să le fac și a felului în care utilizez acum resursele. Acum ajung cu un click distanță de la o companie la alta, iar asta îmi permite să susțin mai multe cursuri pe zi și să am mai multă energie, neconsumând-o în trafic. Dar îmi este dor de sălile de curs, de stat alături de cursanții mei, de scris pe tablă sau pe flipchart, deși acum folosesc lejer un Jamboard sau Miro 🙂
Un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre despre acest job:
Nu știu dacă multă lume știe că un trainer de limbi străine se descurcă lejer să devoreze un sandwich în timp ce corectează un test sau urcă prezențele cursanților în sistem :)). Sunt persoane multitasking prin excelență.
Care este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un trainer?
Mi se pare esențial să poți să fii adaptabil. Din toate punctele de vedere. Fizic, psihic, din punct de vedere al metodelor și instrumentelor de predare…e musai să reușești să înțelegi și să te adaptezi la diversele nevoi, obiective și stiluri de învățare ale cursanților tăi, astfel încât să găsești calea spre a-i ghida corect și cu brio înspre progres. Da, trebuie și e foarte fain să ai propriul stil, să faci lucrurile à ta façon, dar cu fiecare nouă grupă te lovești de provocarea de a-ți slefui pe ici pe colo metodele, felul în care abordezi oamenii și așteptările lor, maniera în care predai. Nicio grupă nu-i seamănă alteia, iar în cadrul unei grupe arareori ai aceleași tipologii de învățare, aceleași obiective, nevoi sau așteptări de la curs. Și atunci ești nevoit să găsești soluții ca să aibă cu toții de câștigat. Iar asta presupune de foarte multe ori să te tot reinventezi, să încerci să vezi cum poți face și altfel lucrurile. Un lucru e cert, în training nu e loc de rigiditate, nu cred că ar trebui să existe abordări de tipul my way or the highway. Aș îndrăzni să spun că după un modul de curs, un trainer învață tot atât cât învață și un cursant. Doar că învață despre cum să abordeze și să prezinte altfel o problemă de gramatică sau cum să gestioneze o nouă tipologie de cursant sau o dinamică a grupei mai dificilă.
Care este cea mai mare idee preconcepută a românilor în legătură cu acest domeniu ?
Că după o anumită vârstă ” nu prea mai poți, domne’, să înveți limbi străine”. Nimic mai greșit. Probabil că n-ai găsit încă metodele potrivite sau nu înveți conform stilului tău de învățare sau n-ai motivația potrivită.
Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-o oferă acest job?
De departe, reușitele cursanților. Contribuția la evoluția unor oameni, la independența și încrederea lor în sine.
Stăpânirea unei limbi străine e un atu grozav, oriunde și oricând. Să fii parte marcantă din procesul cuiva de a se dezvolta, de a ajunge să vorbească și să se descurce realmente într-o limbă străină nu-i puțin lucru. Iar recunoștința sinceră pe care ți-o oferă cursanții pentru că le-ai fost sprijin constant este un sentiment care te încarcă permanent. Cam asta te mână în luptă, vorba unei simpatice colege. În plus, mi-am făcut mulți prieteni între cursanții mei. Cred că e ceva tare frumos și unic care se dezvoltă mereu în relația cu omul care te învață și care te ghidează. Mă bucur tare mult că am ocazia să fiu omul ăla.
Cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să devină trainer de limbi străine:
Înainte de toate, pune-te la punct din punct de vedere lingvistic, obține, pe cât posibil, un certificat avansat de limbă. Apoi, fii mereu curios. Caută mereu resurse noi, încearcă să fii la curent cu instrumente, tehnici, metode noi și diverse de predare. Nu te culca pe o ureche, fii deschis pentru că și tu ai constant de învățat ! Cele mai frumoase și reușite cursuri de limbi străine sunt cele interactive, în care cursanții au ocazia să vorbească, să exerseze cu adevărat limba! Așa că fii genul acela de trainer care, indiferent ce subiect sau structură lingvistică predă, construiește activitatea astfel încât să ofere oportunități cât mai multe de exprimare din partea cursanților.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o din această meserie?
Cred că m-am convins că a avea un spirit deschis te va ajuta enorm. Să fii deschis să înveți permanent, să încerci metode sau instrumente de predare noi, să ai deschidere către oameni și către nevoile sau limitările lor, să fii empatic. Și să fii convins că întotdeauna poți să fii și mai bun decât ești acum 🙂
Cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să studieze o limbă străină:
Încearcă să te expui cât de mult și de des la limba străină țintă. Nu e suficient ce faci la curs? Atunci ascultă muzică, radio, podcasturi, urmărește filme, știri, documentare,vlog-uri, citește articole sau cărți dintr-un domeniu care e de interes pentru tine (astfel încât să te atragă și subiectul), setează-ți telefonul în limba respectivă…Și nu-ți seta așteptări nerealiste de la început. Oricine învață o limbă străină, începe prin a o vorbi prost. E în firea lucrurilor, nu te opune și mai cu seamă nu-ți face o obsesie din a reuși să vorbești corect gramatical de la început. Asta nu va face decât să te crispeze și blocheze ca, ulterior, să te frustreze și demotiveze. Focus mai mult decât orice, în primă fază, pe a reuși să-ți exprimi gânduri și idei simple, clare și pe a-ți crea, efectiv, curajul de a vorbi în limba respectivă. Și încă ceva: te rog nu te mai îngrijora de ce o să zică lumea! Lasă tracul, jena, teama de-a te exprima sau ce anume te-o mai ține deoparte și pune la treaba cunoștințele pe care le-ai dobândit. În fond…lumea asta, până la urmă, ce-a zis, domne’…? 🙂
Cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să studieze limba franceză:
Cam aceleași sfaturi pe care le-aș da pentru oricare altă limbă străină, sunt la fel de valabile. În dobândirea unui accent și a unei pronunții bune, exercițiile atente de listening sau urmărirea de filme, videoclipuri (eventual la o turație mai mică, pentru început) ajută mult. Sunt multe canale de youtube pentru învățarea limbii franceze create de francezi, le recomand cu încredere.
Top 3 limbi pe care le studiază românii:
Aș zice engleza, germana și franceza.
Top 3 greșeli pe care le facem când învățăm o limbă străină:
Cea mai importantă și des întâlnită: ne setăm așteptări prea mari, nerealiste. Vrem să ardem etape, să fim fluenți în 2 luni. Nu există așa ceva.
Apoi, nu lucrăm constant. Pentru un progres concret, pașii mici și deși sunt esențiali. Și cu asta mă leg de ceea ce am zis mai devreme. Nu ai avut timp de studiu, de citit, de văzut filme etc.? E ok, pe telefon oricum consumi sigur niște timp zilnic. Fă-l să fie cu folos. Fă zilnic ceva cât de mic pentru progresul tău la limba străină respectivă.
Și 3: avem impresia, de foarte multe ori, că trebuie să stăpânim, înainte de toate, gramatica, ca să putem reuși să vorbim. Ca un grammar junkie ce sunt, vă zic că nu așa funcționează 🙂
Cum arată un curs ideal?
Un curs ideal ar începe cu un icebreaker simpatic și interactiv, care să seteze cadrul și atmosfera pentru curs, care să-i relaxeze pe cursanți dar și să le deschidă pofta de discuții. Ar exista și o activitate de follow-up legată de activitățile de la cursul precedent. Musai și o prezentare succintă a obiectivelor cursului, carevasăzică…ce vor ști să facă cursanții, cu ce vor rămâne la finalul sesiunii respective. Un curs ideal ar viza, pe cât posibil, mai multe competențe lingvistice…și ascultare și citire, un pic de vocabular (poate și ceva writing), musai conversație. Conversație cu rost, într-o activitate gândită bine, eventual sub formă de joc. Aș folosi resurse vizuale, subiecte interesante, eventual pe care pot să contruiesc în concordanță cu structura lingvistică vizată. Desigur, în toate astea, manualul este de un real sprijin, mai ales dacă este bine făcut, dar în niciun caz nu m-aș limita doar la el! Ba chiar aș putea spune cum nu trebuie să fie un curs ideal: axat doar pe manual și caiet. Firește, manualul îți oferă linia, scheletul pe care construiești, elementele pe care cursantul trebuie să le dobândească la un anumit nivel, dar fără suflul personal al trainerului, fără ideile creative și resursele inspirate pe care le folosește, cursul are toate șansele să cadă în tipologia ”ca la școală” și să nu îl mai motiveze pe adult.
Un curs ideal ar fi, în mod cert, un curs care îmi oferă o experiență de învățare 🙂
Ce schimbări a adus pandemia pe piața de training ?
Marea schimbare petrecută din pricina pandemiei a fost mutarea cursurilor în mediul online. Asta a angrenat tot felul de alte modificări care au venit și cu provocări la pachet. În primă fază a fost adaptarea la multiplele platforme de meeting existente. Unele cu restricții, cu diverse setări care mai de care, unele mai dificile, altele destul de basic. Ca trainer ce colaborează cu mai multe companii, fiecare cu preferințele și limitările ei, trebuia să reușești să te descurci cu toate, să-ți fie la îndemână, ca să nu ai timpi pierduți la curs. Conexiunea la internet a fost și este în continuare esențială.
Totodată, focusul a fost și pe încercarea de păstrare a normalității în „sala” de curs: cum să facem ca sesiunea online să fie la fel de reușită ca una face-to-face, suplinind lipsa interacțiunii umane directe și a atmosferei din sala de curs fizică. Iar aici, sunt martoră, de un an de zile deja, la cât de mult s-a adaptat tehnologia și câte soluții digitale există pentru înlocuirea elementelor dintr-un curs face-to-face: de la whiteboard-uri virtuale, care au devenit tot mai sofisticate și ofertante, până la platforme de creat quizzuri, mindmapuri și activități sub formă de joc sau variante de jucat board game-uri online (cu tot tacâmul de rigoare), escape room-uri, tururi virtuale de muzee…
Ce am mai observat, de când cu pandemia, este că orientarea multor companii în ceea ce privește învățarea de limbi străine s-a dus înspre cursurile de tip Agile, un produs premium, care presupune săptămânal lucrul cu trainerul, împletit cu activități făcute de cursant singur pe o platformă de e-learning, totul fiind însă monitorizat de trainer.
- Text de Gruia Dragomir.
