Salut, salut! Ești bucureștean de fel? Ai prins un weekend sau o minivacanță și vrei să îți iei toată familia într-o escapadă, cât mai repede și mai departe de aerul poluat și aglomerația de tip ”capitală europeană”? Soția își dorește un pic de relaxare, fata cea mare poze pentru Instagram, că deh… în social media e o continuă competiție de cine are cele mai apreciate și spectaculoase fotografii, micuțul tău abia învață ce și cum reprezintă natura și vegetația, și să nu uităm de animalul de companie – să îl numim „Toto” -, păi nu ar vrea și Toto puțină mișcare, puțin mai mult spațiu de explorare decât îi poate oferi apartamentul tău din Capitală? Păi cum să nu, nu e el alintatul familiei ?
Dacă e așa, și ai ajuns cu cititul până aici din dorința de puțină inspirație sau de idei de scurtă călătorie care să te lase cu ceva amintiri plăcute și fotografii despre care se spune că ”durează pentru toată viața”, cu mândrie dar și modestie te anunț că ai ajuns unde trebuie. Acum, că te-am atras, haide să îți și spun ”povestea mea” și cum am ajuns pe Valea Prahovei, căci da, destinația pe care ți-o propun este faimoasă, cunoscută și arhicunoscută de românașii noștri dar ascunde și câteva locuri de vis mai puțin populate, unele descoperite de subsemnata, adică de mine, într-o dimineață mohorâtă.
De mic copil am avut această dorință de cunoaștere, de explorare, începând cu perimetrul propriei case, continuând cu călătorii pe distanțe scurte, mai apoi ajungând la călătorii în țară dar și în afara ei, iar această dorință a dus cu timpul la plăcerea ca de fiecare dată când am ocazia să evadez din cotidian… să o fac, fie într-o minivacanță, fie chiar pentru o singură zi. De obicei aleg destinații montane căci prefer o cățărare pe munte în zorii zilei decât aglomerația dintr-un parc bucureștean dintr-o sâmbătă dimineață. O escapadă de acest fel a fost într-un weekend când am plecat pe neașteptate la Sinaia cu trenul de 5 din Gara de Nord. Deja sună a ceva întâmplare palpitantă cu iz de comedie, nu? Ei bine, lasă-mă să îți istorisesc în rândurile ce urmează trei experienţe pe care merită să le încerci şi tu.
TRASEUL COTA 2.000- VÂRFUL CARAIMAN
Vârful Craiman, foto: Discover Romania
Sunt convinsă că mulți ați urcat cu telecabina, telescaunul sau chiar la pas către cota 1500 sau, în cazul profesioniștilor, cota 2000, dar câți dintre voi au parcurs traseul dintre 2000 și crucea de pe Caraiman? Ei bine, aceasta este una dintre cele activitățile pe care le poți face în această stațiune montană pe care o recomand cu tot dragul. Peisajul este unul de vis, norii atât de aproape, aerul proaspăt și revigorant te întâmpină la tot pasul iar neantul cerului nu a părut nicicând mai frumos. Traseul se parcurge în aproximativ 4-6 ore iar văile și culmile pe care le vei trece la pas sunt suficiente pentru a compensa un antrenament la sală. Tot ce ai nevoie este voință, curaj și un echipament adecvat iar dacă îndeplinești cele menționate… ce mai aștepți? Dă o fugă la munte și începe aventura. Acolo sus norii abia așteaptă să te îmbrățișeze.
PĂDUREA DE PE DOMENIUL PELEȘ
Domeniul Peleș, Sinaia, Fotograf: Florin Unguroiu
Castelul Peleș… un loc încărcat de legende și povești, un loc plin de istorie și însemnătate pentru România și poporul român, dar ce ne facem dacă l-am văzut și răzvăzut? Ei bine, îți spun eu ce… faci o vizită în pădure! De-a lungul domeniului deținut cândva de familia regală se află tot felul de păduri cu poienițe ce așteaptă să fie descoperite. Unele dintre ele sunt chiar locații de filmări pentru diverse producții internaționale turnate la castel. Deci dacă vrei o nouă experiență și o poză cu ceva peisaj nemaivăzut pe contul tău de Instagram, te sfătuiesc ca de la castel să faci stânga și să intri în misteriosul spațiu al locuitorilor pădurii, dar fii cu băgare de seamă,nu te îndepărta prea tare căci, deși frumoasă și misterioasă, pădurea în adâncurile ei ascunde și animale mai puțin prietenoase și nu cred că vrei ca mama urs să îți strice poza greu făcută.
CASTELUL ȘTIRBEY
Castelul Stirbey, cr foto: Castelul Stirbey
Vrei totuși o vizită la castel? Eu îți sugerez mai degrabă Știrbey, și nu, nu domeniul de la Buftea, ci castelul ascuns din inima orașului regal. Abia în această toamnă, spre rușinea mea, l-am descoperit și eu, deși se afla chiar sub nasul meu, la baza telecabinei Sinaia. Castelul nu este unul de dimensiuni extravagante precum frații Peleș sau Pelișor dar este o superbitate, cu o grădină micuță dar elegantă, predominând stilul franțuzesc, mai ceva decât grădinile pariziene. Punctul de atracție sunt însă scările circulare pe care mai că îți vine să te pui pentru un instastory.
Te-am tentat deja? Împachetezi? Ți-ai sunat soția și copii să îi anunți? Toto deja este în pragul ușii așteptând mai ceva ca o cină savuroasă să plecați, așa că mie nu îmi mai rămâne decât să îți urez vacanță plăcută undeva unde să fii doar tu și familia ta, înconjurați de crestele ascuțite ale munților, să trăiți pe deplin experiența vizitei în orașul monarhic și al locurilor ascunse din inima acestuia, iar la momentul întoarcerii în metropola bucureșteană să împărtășești cu prietenii, cunoscuții, dar și cu noi, experiența trăită cu drag de un doritor de aventură.
Text de ANA-MARIA CIORTAN
