Unde se regăseşte americanul de rând şi ale sale probleme cotidiene de familie sau de slujbă, în rapperul gălăgios, chitaristul de heavy metal sau cântăreţul de Country? Imposibil de spus.
Unii muzicieni promit ceea ce publicul vrea să audă iar alţii insistă pe necesitatea luptei pentru o viaţă mai bună, unii oferă o evadare din realitate iar alţii, precum Drive-By Truckers, te fac să pătrunzi în ea.
Aparţinând categoriei celor apropiaţi de americanii obişnuiţi, “fără facultate”, cărora le cântă şi Bruce Springsteen ori Willie Nelson, trupa de Southern-Rock formată în 1996 a arătat în ianuarie prin albumul The Unraveling o imagine sumbră a unui Upper South american în care democraţia, solidaritatea sindicală şi spiritul comunitar sunt ruinate de violenţa armată, demagogia politică, expansionismul corporatist, cinismul predicatorilor şi drogurile.
“Men working hard for not enough at best / Women working just as hard for less / They get together late at night at bars / And bang each other like crashing cars.” sună amar piesa lui Patterson Hood, 21st Century USA.
La doar 10 luni după The Unraveling şi o prelungă despărţire forţată de publicul de concert, trupa a lansat un nou disc, The New OK, în parte bazat pe un session de înregistrări din studioul Memphis Sun din toamna lui 2018. Departe de a fi un demers mercantil, The New OK este unul de revoltă frustrată în climatul caracterizat acum de o acută anxietate socială şi rasială, pentru că include două noi compoziţii ale lui Hood, participant la protestele Black Lives Matter din Oregon, care se transformă într-un “jurnalist” Rock.
Drive-By Truckers – The New OK (Official Video)
“We got mommies and vets taking fire from the cops on the beat and the occupiers… It gets bloody and it’s a mess, goons with guns coming out to play. It’s a battle for the very soul of the USA. It’s the new OK.”
Cu toate rădăcinile sale Sudiste, Hood, co-fondator a trupei împreună cu basistul Mike Cooley, a fost întotdeaua fan Clash, astfel încât nu surprind sonorităţile Reggae-Punk inserate în ţesătura “reportajului” său despre violenţele din Charlottesville (The Perilous Night) sau includerea pe disc a cover-ului Ramones, The KKK Took My Baby Away. Cât despre Cooley, acesta face indirect referire la Charlottesville într-un atac acid la adresa lui Sarah Palin (Sarah’s Flame). USA… ‘New OK’ sau ‘Nu-i OK’? Aceasta e în final întrebarea lansată de Drive-By Truckers, care nu protestează împotriva răului – a cărui prezenţă va continua să se manifeste – ci contra pericolului acceptării răului ca “noua normalitate”.
- Text de Ioan Big
