Tiberiu Soare are 43 de ani și își consideră meseria de dirijor o vocație.
Este unul dintre cei mai apreciați dirijori români și e recunoscut pentru abordarea pasională și de înaltă ținută a partiturilor interpretate. Dirijează operă și muzică simfonică, iar în cei peste 20 de ani de activitate muzicală, Soare a condus cele mai importante orchestre ale țării și ale lumii.
După numeroase colaborări avute de-a lungul timpului cu Filarmonica de Stat Sibiu, Tiberiu Soare a fost numit, începând cu 1 octombrie 2020, în funcția de ”dirjor principal” al orchestrei sibiene. Despre venirea sa la Sibiu, dar și despre arta dirijorală, am stat de vorbă cu Tiberiu Soare.
De-a lungul timpului ai avut nenumărate întâlniri pe scenă cu orchestra sibiană. Ce anume te-a convins acum să te alături orchestrei în calitate de ”dirijor principal”?
Sibiul beneficiază de o tradiție muzicală ce urcă în timp până în 1774, dată la care lua aici ființă prima orchestră sub patronajul guvernatorului Samuel von Brukenthal. De atunci, o pleiadă de mari muzicieni au onorat această scenă muzicală: Johannes Brahms, Joseph Joachim, Richard Strauss, Henry Selbing, etc.
Oricine urcă la pupitrul Filarmonicii din Sibiu trebuie să fie conștient de această mare tradiție în încercarea de a o duce mai departe. Am fost atras de posibilitatea de a construi o sonoritate aflată la maximul de potențial al orchestrei. Am întâlnit de fiecare dată aici un colectiv care a demonstrat pasiune pentru meserie, creând o atmosferă propice performanței artistice.
Spuneai într-un interviu că un dirijor ajută la formarea identității sonore a orchestrei pe care o conduce. La ce schimbări stilistice sau de repertoriu să se aștepte publicul fidel al filarmonicii sibiene?
Sarcina unui dirijor principal constă în modelarea sonorității unei orchestre în moduri adecvate fiecărui stil abordat: exista o sonoritate pentru simfoniile lui Mozart, alta pentru simfoniile lui Beethoven, ș.a.m.d. Pe lângă alegerea judicioasă a direcțiilor repertoriale, un dirijor principal trebuie să fie atent și la toate acele detalii care alcătuiesc o amprentă sonoră specifică orchestrei.
Preocuparea mea nu e îndreptată neapărat către schimbarea anumitor lucruri, ci către păstrarea și perfecționarea acelor particularități care alcătuiesc identitatea acestui ansamblu muzical. Dezvoltarea concentrării și a eficienței pe parcursul repetițiilor și concertelor constituie principalele noastre obiective.
În vremea copilăriei îți întrebai mereu tatăl care e rolul unui dirijor. Care e răspunsul pe care l-ai aflat singur după ani buni de studiu și de activitate muzicală?
Dirjiorul are rolul unui ghid ritmic și expresiv pentru oamenii aflați în fața sa. El trebuie să fie primul și cel mai critic ascultător al opusurilor prezentate, formulându-și eventualele observații pe parcursul repetițiilor. În mod firesc, el se erijează și într-un arbitru al bunului gust, temperând eventualele excese interpretative sau lacune de atenție din partea interpreților.
Dirijorul e unul dintre muzicienii aflați pe scenă în sarcina căruia revine coordonarea celorlalți, un fel de primus inter pares.
Meseria de dirijor te poartă între momente de solitudine și momente în care conduci un întreg colectiv de muzicieni. Care te provoacă mai mult ca dirijor, cele în care ești tu cu partitura sau cele alături de orchestră?
Ambele aspecte ale meseriei de dirijor sunt foarte solicitante, fiecare venind cu propriile provocări. Demersul hermeneutic, adică descifrarea atentă a partiturii, e urmat de sesiunile de repetiții în care viziunea obținută beneficiază de o pledoarie care să unifice gândirea tuturor celor aflați pe scenă.
Dacă ar fi să aleg, partea cea mai dificilă e aceea de înțelegere a partiturii, punerea ei în practică venind apoi cumva natural.
Cât de mult te influențează vibe-ul publicului în momentul în care urci pe scenă? Poate fi el un element care ajută la reușita unui spectacol sau dimpotrivă, la ruinarea lui?
Prezența publicului la concerte e vitală pentru activitatea unei filarmomici. La urma urmei, pentru asta ne pregătim prin studiu și repetiții: ne dorim ca mesajul încifrat de compozitor în partitură să ajungă la cât mai mulți oameni, ceea ce face din noi un fel de purtători de cuvânt ai autorului.
Totodată mi-am dat seama în decursul anilor că cel mai mare cadou pe care i-l pot face publicului atunci când intru pe scenă e să uit de el până la momentul aplauzelor finale. Să-l las în pace să se bucure de muzica prezentată și să mă concentrez pe mesajul compozitorului. Gesturile de captare servilă a atenției spectactorilor nu fac decât să se interpună între aceștia și muzică.
Un sfat pe care l-aș putea da publicului ar fi să ignore prezența dirijorului și să se concentreze exclusiv pe rezultatul sonor.
Ai 43 de ani, iar aproape jumătate din ei ți i-ai petrecut pe marile scene ale țării și ale lumii. Revenind la Sibiu, care sunt așteptările tale de la colaborarea cu Filarmonica de Stat Sibiu?
E adevărat, am debutat la 22 de ani la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio. Sunt foarte bucuros că am această oportunitate de a ne bucura împreună de marea muzică și de a reafirma rolul important pe care filarmonica îl are în viața orașului. Fără cultură, identitatea unei comunități nu poate fi concepută.
În încheiere, în scenariul optimist în care instituțiile de cultură din Sibiu rămân în continuare deschise, cât de des vei performa pe scena Filarmonicii de Stat Sibiu?
Voi avea, cel mai probabil, între 6 și 8 concerte la pupitrul filarmonicii în această stagiune, urmând ca, de comun acord cu managementul instituției să creionăm parcursul următoarelor stagiuni.
Am găsit aici sprijin și înțelegere față de cerințele reale ale unei vieți concertistice de cea mai înaltă calitate.
Interviu de RĂZVAN SĂDEAN
