Realizat de autorul a trei animaţii Adventure-SF (“Vexille”/2007, “Orbital”/2009, adaptare a conceptului Manga “2001 Ya Monotogari” şi “Dragon Age: Dawn of the Seeker”/2012), dar şi al Actionerului “Ichi” (2008), o speculaţie meditativă din perspectivă feminină a mitologiei ‘samuraiului orb’ (Zatoichi), “Fullmetal Alchemist”, disponibil pe Netflix, se bazează pe seria Shōnen Manga creată de Hiromu Arakawa, artistă care a decis să rămână concentrată exclusiv asupra benzilor desenate (s-au vândut până acum peste 70 de milioane de copii pe întreaga planetă!), lăsându-şi echipa să dezvolte independent adaptarea Anime produsă de studiourile Bones Inc.
Lansată ca serie în Japonia în toamna lui 2003 şi urmată abia în 2009 de “Fullmetal Alchemist: Brotherhood”, aceasta prezintă diferenţe conceptuale semnificative faţă de perspectiva lui Arakawa, mai ales în ceea ce priveşte originea Homunculilor.
Marele merit al prezentului film e că reuşeşte să se apropie de esenţa conceptului original, despre care Evan Griffin scria pe theyoungfolks.com în 2018 că a fost “a wonderful, engaging manga and anime series that proved to be a stellar entry point to the medium for many young people in the early 2000s, myself included. FMA was able to transcend the silly nature of never ending Shonen Jump weekely stories and Hiromu Arakawa and successfully build a world of science and magic that blurred together into a unique steampunk, western-inspired sci-fi tale. More than that, it was successful at delivering great characters, a compelling, mysterious plot and worldbuilding that felt altogether unique and believable in the rules of alchemy. Alchemy had one simple rule: a law of Equivalent Exchange. Fullmetal was complex and thought-provoking, but at the end of the day was about two brothers who loved each other and sacrificed to correct past mistakes.”.
Călcâiul lui Ahile al producţiei lui Fumihiko Sori, altfel captivante şi spectaculoase (filmările care definesc lumea Amestris, condusă de… Führer-Regele Bradley, sunt realizate în Italia, deci respiră un aer occidental de parcă te aştepţi ca Harry Potter însuşi să coboare din tren), se regăseşte însă, în egală măsură, în aceleaşi cuvinte scrise anterior: datorită complexităţii materialului-sursă şi a obligativităţii compactării poveştii într-un format difuzabil de sub trei ore, a fost imposibilă explicarea la un nivel inteligibil, în special pentru neiniţiaţi, a sumei de premise şi de concepte… de la ‘transmutarea’ în sine ca acţiune de descompunere şi recompunere a materiei, la Legea Schimbului Echivalent prin care a crea ‘ceva’ nou presupune la schimb ‘altceva’ de valoare egală. Ca atare, referirile de mai jos la conţinutul filmului s-ar putea să pară eliptice întrucât, pe de-o parte vreau să evit spoilerele din respect pentru cei care sunt familiarizaţi cu seria Manga/Anime, iar pe de alta, să ofer totuşi suficiente indicii legate de universul acesteia, care fac din “Fullmetal Alchemist”, mai cunoscut fanilor niponi ca “Hagaren”, un produs de Pop culture entertaining pentru publicul larg, consumator de poveşti efervescente, dinamice şi… neobişnuite.
Trailer
Conştient fiind că păşesc pe o gheaţă subţire, intru în miezul naraţiunii. Cu soţul dispărut din cauze necunoscute, Trisha Elric, mamă care îşi educă cei doi copilaşi în tainele alchimiei într-o gospodărie izolată dintre coline, moare în 1904. Rămaşi orfani, micuţii Ed şi Al, complet dezorientaţi, îşi propun să o aducă înapoi chiar dacă “it’s taboo for alchemists to create humans.”, dar… fiind convinşi de asemenea că “adult humans are made of readily available products” şi că, împreună, sunt capabili să îşi atingă ţelul. Încă lipsiţi de experienţă în ştiinţele oculte şi neavând controlul asupra reţetarului sugerat de cărţi, au parte de un eşec dramatic în urma căruia unul dintre fraţi, Alphonse, dispare din lumea pamânteană. Astfel ajungem transportaţi într-un univers Fantasy ce evoluează gradual spre un SF cu accente distopice adulte (o realitate alternativă a începutului de secol 20, în care alchimia este extrem de evoluată şi a ajuns respectată de către întreaga societate).
Peste ani, adolescentul Edward Elric, alchimist ce a dobândit capacitatea de a transmuta fără a utiliza cercul trasat în mod tradiţional pe pardoseală (“Alchemy is not magic. It’s science.”), vânează aproape utopic Piatra Filosofală cu visul de a readuce sufletul şi spiritul îndrăgitului său frate Al (recuperate ambele acum dar captive într-o imensă armură non-organică) în corpul uman original. Doar că asta l-a obligat pe Ed (Ryôsuke Yamada, din franciza amuzantă “Assassination Classroom”, bazată pe seria Manga al lui Yûsei Matsui) să ajungă inclusiv pe Lumea Cealaltă (“Poarta Adevărului”) unde, prin sacrificii personale, să aibă acces la plusul necesar de cunoaştere pentru a avansa în quest-ul în care, în afara ‘metalicului’ însufleţit Al (ce aduce niţel ca design cu “The Iron Giant” din animaţia lui Brad Bird din 1999), o mai are alături pe Winry Rockbell, prietena din copilărie a fraţilor înzestrată cu mult simţ practic, cea care îi depanează braţul mecanic (“automail”-ul), deseori deteriorat în urma confruntărilor violente (vezi debutul incitant cu preotul posesor al unei Pietre-surogat, folosită ca amplificator).
“Cobblestones fly off street surfaces and morph into monsters. Metal spokes come clanging down from the sky, forming an instantaneous cage to contain an enemy. But Ed himself is often static, and there are an awful lot of close-ups to make up for the fact that he’s not doing much with his body or his emotions. Which is a shame, because bodies are practically the whole point of Fullmetal Alchemist. Arakawa’s original story lauded the human body, but more than that, it was a celebration of the human will to overcome physical injuries, shortcomings, DNA patterns and destiny itself.” (Kaori Shoji, ign.com). Într-o lume măcinată de războaie (Isvalan Civil War), societatea este condusă de militari, cei care ţin sub control strict inclusiv alchimia şi pe experţii practicanţi (Shou Tucker, pionier al alchimiei biologice care experimentează transmutarea himerelor vorbitoare, sau Tim Marcoh, cercetător al Pietrei Filosofale ca substitut pentru sufletul uman), mai ales că aceasta, ca orice ‘ştiinţă’, are varii direcţii de cercetare şi explorare dintre care unele potenţial periculoase, precum transmutarea umană, interzisă nu fiindcă ar sfida morala sau etica ci pentru a preîntâmpina eventualii sociopaţi sau megalomani să viseze la crearea de armate personale.
“Human experiments gave us progress.” declară nonşalant Tucker când Ed descoperă siderat că fiica cercetătorului şi câinele său au devenit ambii captivi în grotesca lui himeră comunicativă, produsă doar pentru ca autorul să îşi păstreze în continuare slujba. Cu toată ştiinţa sa, tânărul începe să se simtă neputincios (“We are humans and powerless.”), mai ales că încrederea sa este erodată de avertismentele primite în repetate rânduri atât de la prieteni (“Play with the Devil and you will end up in Hell.” – Dr. Mauro/Marcoh) cât şi de la superiorii ierarhici (“A State Alchemist can’t be subversive!”). Dincolo de lupta cu sine însuşi, inamicii pe care îi are de înfruntat sunt redutabili şi furnizează suficiente scene de acţiune împănate de violenţă grafică. O tabără este a non-umanilor (aparent) nemuritori, marcaţi de tatuajul Ouroboros, înzestraţi cu superputeri (gândiţi-vă ca referinţă la nişte “X-Men” cu look Gotic) şi care poartă numele păcatelor capitale (Lust-Desfrânare/Envy-Pizmă/Gluttony-Îmbuibare), ale căror obiective rămân mult timp înceţoşate, iar cealaltă, coagulată conspirativ în jurul secretului Laboratorului nr. 5 din lagărul de prizonieri în care sunt creaţi Homunculii, e formată dintr-o facţiune militaristă cu aspiraţii dictatoriale, imaginată ca un mix de sterotipuri occidentale din Pop culture (savantul frustrat şi ofiţerul nebun, clin d’oeil-uri la “Frankenstein” şi “Universal Soldier”, ş.a.m.d.).
“Fullmetal Alchemist” Behind the Scenes
“The Fullmetal Alchemist live-action movie was never going to have everything. It would be absurd to expect any director to gracefully condense 60-ish episodes of ‘everything’ anime into a feature film acted by humans. Pushing that expectation aside, the live-action Fullmetal Alchemist is a satisfying approximation of the anime’s spirit and standout plotlines with some very impressive special effects.” (Cecilia D’Anastasio, kotaku.com.au). Cum se încheie această poveste de dragoste fraternă care, dincolo de acţiune, are un fundament dramatic şi emoţional interesant? Nu spun. Ce aţi înţeles din ce am scris până acum? Nu ştiu, dar vă asigur că, în pofida eventualelor frustrări ulterioare legate de minusurile uşor detectabile şi pe drept criticabile, “Fullmetal Alchemist” merită o vizionare şi… un sequel.
