De 13 ani, fără întrerupere, organizăm sezon de sezon multe evenimente de cultură gastronomică prin sate. Chiar și anul acesta după ce lockdown-ul ne-a permis să ne continuăm activitatea asociației My Transylvania și am putut relua, ținând cont de anumite reguli mai stricte, brunch-uri noastre transilvănene.
Am schimbat ceea ce trebuia ca să fim cu toții safe însă conceptul de bază a rămas același: la fiecare eveniment suntem găzduiți de localnici care gătesc pentru noi și toți cei care ni se alătură în sate la invitația noastră. Despre acești oameni ai satului, cei care ne primesc la ei în gospodării, curți, poieni și alte locuri faine, vreau să povestesc. Ca să vedeți cât de simplu putem, fiecare dintre noi, să le schimbăm perspectiva 😉
De regulă munca noastră începe prin a căuta și forma echipa locală. Ea este formată din mici producători și cei care prepară rețetele gustoasele locale. Sunt fie bucătăresele de la vecinătăți sau cei care mai oferă la cămin mese pentru nunți, botezuri și tot felul de cumetrii. Prima reacție a celor care produc este foarte des aceea de ușoară vinovăție legată de aspectul, forma și simplitatea produselor pe care le au și le pot aduce pentru gătit. În momentul discuției despre meniul care va fi servit și ce vom pune pe masă nepreparat, au întotdeauna o rezervă vizibilă în a-și aprecia sau chiar lăuda produsele proprii.
La fel se întâmplă și cu cei care le gătesc. Prima oară amintesc de rețete mai sofisticate sau cele cu care, cred ei, au un succes garantat la public. De abia după câteva întrebări insistente aduc în vorbă preparatele lor tipice și adesea uitate. În momentul în care insistăm să folosim exclusiv produse locale și rețete specifice locului și subliniem că e important să fie așa, încă simțim o oarecare neîncredere din partea lor că ne vor mulțumi pe deplin. Mândria locală este încă foarte scăzută și de aici și aceste episoade de ezitare din partea gazdelor noastre.
Totul se schimbă după desfășurarea efectivă a evenimentelor, atunci când oaspeții au mâncat deja. Cei care vin din regiune, orașe mari din țară sau în alți ani turiștii străini, validează în sfârșit ceea ce noi intuiam. Bucuria și fericirea apar pe chipul gazdelor noastre abia spre final când toți îi felicită și îi roagă să-i mai invite în sat. Așa că, da, conștientizați ceea ce tocmai am explicat. Noi, și nu altcineva, mâncând local și de sezon, le schimbăm perspectiva celor care produc și prepară această hrană.
După ce va trece această perioadă promitem că vom continua și mai dinamic munca de dezvoltare începută în sate.
