Cu puțin timp înainte de izbucnirea pandemiei de COVID 19, Editura Litera publica „Utopie pentru realiști”, cartea tânărului istoric olandez (32 de ani) Rutger Bregman, publicată inițial (în 2014) sub forma unor articole în revista online „De Correspondent” și apărută sub formă de carte în 2016, rapid tradusă în numeroase limbi. O parte dintre ideile „utopice” ale lui Bregman: săptămâna de lucru de 15 ore, venitul de bază universal sau granițele deschise par tot mai puțin utopice, în condițiile în care lumea post-COVID 19 se anunță ușor diferită față de cea pe care o cunoșteam. Spania se pregătește de introducerea venitului de bază universal și tot spaniolii, împreună cu italienii și portughezii cer Uniunii Europene un venit minim garantat.
„Utopie pentru realiști” este o carte care enervează și asta nu din cauza ideilor cuprinse, ci pentru că folosind argumente logice, studii și exemplele unor experimente socio-economice, te pune să reflectezi, să îți imaginezi o lume fără granițe, fără sărăcie, cu mai puțin timp dedicat muncii și mai mult dedicat educației și dezvoltării și să îți dai seama că acea lume nu este o utopie, ci una posibilă și, cât de curând, probabilă. Și asta se poate întâmpla prin acțiunile noastre personale. Citez: „Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să fim nerealiști, nerezonabili și imposibili. Aduceți-vă aminte: cei care au militat pentru abolirea sclaviei, pentru dreptul de vot al femeilor și pentru căsătoria între persoanele de același sex au fost și ei odinioară considerați nebuni. Asta până când timpul a dovedit că au avut dreptate”.
Cartea este un îndemn la schimbare, iar dacă nu ne putem schimba comportamentul, putem încerca, pentru început, să ne schimbăm viziunea.
