Pandemiile nu sunt o apariție recentă, însă pentru generația ce a trăit într-o Europă relativ pacifistă, am putea spune că populația a fost mai degrabă surprinsă de evenimente recente.
Longevitatea nu a fost neapărat cauzată de revoluțiile medicale cât de aportul igienei, prezența canalizării și a apei potabile.
Stratificarea socială, sărăcia extremă a peri-urbanului și în general precaritatea mahalalelor din preajma marilor orașe a continuat însă să pună presiune epidemiologică asupra orașelor.
În aparență nimic nou, dar rămâne întrebarea: cum s-a ajuns aici?
Dezvoltarea comercială și a schimburilor de mărfuri ce a apărut în preajma anilor 1500 înaintea erei noastre a adus cu sine nu doar mărfuri din țărâmuri îndepărtate, ci și “ingrediente invizibile”, însă cu un impact puternic asupra celor mai slabi cu imunitatea. Ori marile orase, atunci, precum și acum, au aproape același nivel de polarizare.
Pentru cei înstăriți orașul reprezintă sănătate, frumusețe și cultură, pentru cei abia sosiți în periurbanul mahalelor însemna precaritate, marginalizare, efort disproporționat și în general sărăcie extremă.
Cum nu exista o delimitare fizică strictă între cele două clase, “ingredientele invizibile” traversau în timp bariera socială.
Imperiul Roman are multe elemente ce stau la baza prabușirii sale, una dintre acestea fiind Ciuma lui Antonin (165 – 180) decimând aproape 5 milioane de oameni.
Îngerul morții izbind o ușă în timpul ciumei de la Roma: o gravură de Levasseur după Jules-Elie Delaunay
Condițile urbane nu se schimbau decât la suprafață, așa că 4 secole mai târziu, între 1104 și 1110, 90% din populația Europei avea să fie decimată de către ciumă.
Există multe teorii despre modul de propagare al bolilor, multă vreme șobolanul a fost vinovatul preferat însă studii mai recente arată că purecii și păduchi avea propria lor contribuție la răspândire. Până la urmă, toate acestea vorbesc despre iginea precară, despre clivajul social și oameni trudiți până la extenuare, al căror organism avea să cedeze și să perpetueze boala.
Un element important în viața umanității a sosit odată cu descoperirea antibioticelor, pe lângă lucrările publice ce aveau să scoată dejecțiile din orașe, împingându-le către periurban. Antibioticele promiteau mult în dezvoltarea sănătății sociale însă trecutul recent ne arată că a sosit și impasul acestora, prin mutațiile survenite în virusuri și bacterii și prin consumul uneori excesiv al acestora.
Dacă ne gândim modul nostru de viață curent, constatăm că o altă “boală” consumă populații întregi pe mapamond. Este vorba de stres!
Stresul modern activează în noi instinctele primare, ceea ce înseamnă că al nostru corp este blocat în supraviețuire. Pompăm adrenalina către extremități și lăsăm corpul și imunitatea noastră fără energie.
Până la urmă orașul nu se schimbă și poate că nici noi nu ne vom schimba prea curând, însă modul nostru curent de viață nu este sustenabil pe termen lung. Felul în care ne-am construit realitatea și interpretarea acesteia prin frică și stres, ne aduce în prezentul nostru glorios.
Am scapat de pureci și păduchi, cel puțin de aceia care se plimbau peste și pe lângă noi, însă stresul ne menține în aceeași iluzie sperând să nu repetăm erorile strămoșilor noștri, deși aparent tot către ele ne îndreptăm.
Poate că această recentă pandemie ne va deschide ochii cu adevărat și vom descoperi că nu există pilula magică, ci doar noi, actele noastre și consecințele lor. Este timpul să le asumăm pe deplin.
Text de Gabriel Bălănescu.
Gabriel Bălănescu este antropolog și fotograf pasionat. Mărturisește că pasiunea sa pentru fotografie l-a făcut un om mai bun, un tată mai bun și un soț mai bun.
https://photographerinbrasov.com/
Vezi aici o galerie foto realizată de Gabriel Bălănescu la Brașov în timpul stării de urgență
