Dragă alchimistule,
Un cântec drag al adolescenței mele spunea că „Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viața!”. Foarte probabil că înțelegi și tu sensul cuvintelor și îl aprobi. Totuși, dacă ar fi să explicăm fraza asta unui danez, nu cred că ar înțelege o iotă din ea! „Cum adică să alerg după ceva care există peste tot în jurul meu?!”, și-ar spune el. „Și de ce să alerg? Doar nu mă grăbesc nicăieri!”. Faptul că Danemarca este considerată a fi țara cu cei mai fericiți oameni din lume, nu este doar un mit. Și pare a fi atât de simplu! Pentru că fericirea lor stă tocmai în simplitate.
Sincer îți spun, dragă prietene, Copenhaga nu și-a făcut intrarea cu dreptul pe lista mea de călător cu rucsacul în spate și cu harta în mână. Prea frig, prea vântos. Prea scump. Prea multe biciclete. Muzeele și castelele deschid târziu și închid imposibil de devreme. Magazinele de cartier sunt o raritate, au prețuri mari și program scurt. Nu ai de unde cumpăra un suvenir. Ce țară ciudată, mi-am spus!
Dar vai, ce țară fericită!
Copenhaga nu a fost dragoste la prima vedere, dar apoi, m-am mai uitat o dată…
Așteptam cu nerăbdare să iau la picior faimoasele castele ale capitalei și nu îmi venea să cred ce program scurt de vizitare au! Mai mult, am fost uimită de inflexibilitatea totală a angajaților de a-ți mai acorda 5 minute în plus să îți termini turul. Suntem obișnuiți să întârziem, să tărăgănăm, apoi să îi întârziem și pe alții, să amestecăm poate prea mult, domeniile vieții.
Acesta e un lucru care danezilor pare a le fi străin. În timpul programului de lucru sunt prezenți acolo, fără șuetele prelungi specifice altor culturi, fără întreruperi pentru diverse deplasări personale, însă la finalul programului, timpul este cu adevărat al lor. Chiar și cu dezamăgirea de a nu fi avut suficientă vreme să mă plimb prin toate castelele așa cum mi-aș fi dorit, am rămas cu mulțumirea unor locuri deosebite.
Unele dintre cele mai bine întreținute edificii de acest fel din lume, cu interioare luxuriante, cu grădini vaste și milimetric tunse, cu lacuri limpezi, cu parcuri cu flori și animale prietenoase și cu sute de oameni care râd fericiți pe iarbă, bucuroși, probabil, că atât castelul, cât și programul lor de muncă, le permit fericirea asta.
Castelul Rosenborg, o splendoare cu interioare de basm
Tot drumul înspre Castelul Frederiksborg Slot, ești însoțit de minunata lui imagine reflectată în apă
Curtea interioară a Castelului Frederiksborg Slot
Copenhaga – și nu am avut nevoie de prea mult timp să constat asta – este precum reflexia faimoaselor ei clădiri din canalele cartierului Nyhavn – curată, clară, transparentă și foarte, dar foarte colorată. În zilele petrecute acolo, am surprins niște lucruri total noi călătorului din mine. Nu am văzut nici măcar un singur element de exploatare turistică. Nu există extra taxe la nimic. Nu am întâlnit un singur cerșetor.
Nu există „negustori” care să te tragă în restaurantele lor și nici localnici binevoitori care să îți vândă suveniruri pe marginea drumului. De fapt, nu există astfel de tarabe. Există apă potabilă pe străzi. Prețuiesc și practică (cu adevărat, zic) reciclarea. Danezii plătesc cele mai mari taxe din lume, însă au salarii care le permit asta și, ce este mai important, taxele reprezintă o investiție tot în fericirea lor, deoarece se traduc în securitate socială, un sistem medical foarte bun și acces la educație de elită.
Taxele pentru mașini sunt exorbitante, astfel că majoritatea danezilor pedalează. Toate străzile au piste de biciclete, pe arterele mari existând câte 3 piste/ sens și, se spune, există mult mai multe biciclete în Copenhaga decât numărul ei de locuitori.
Nyhavn, cel mai faimos cartier danez, plin până la refuz de localnicii care se bucură de o zi călduroasă, pe marginea apei
Coloratul port Nyhavn, emblema Copenhagăi
Unul dintre numeroasele mesaje colorate despre importanța reciclării de pe străzile daneze
Atmosfera din portul Nyhavn este atât de hygge, încât am revenit în fiecare zi pentru o scurtă plimbare
Free Town Christiania este un alt exemplu pentru noutatea cu care m-a întâmpinat Copenhaga. Cartierul așezat taman în mijlocul orașului, nicidecum la periferie, este o lume total atipică. O societate cu guvernare proprie, cu legi proprii, chiar și cu drapel propriu. Un melanj hippie de explozie de culoare, oameni diverși, construcții realizate din materiale reciclate și droguri de toate felurile. Paradoxal, deși accesul și expunerea mi s-au părut mai facile chiar decât în Amsterdam, totuși nu este legal și deloc recomandabil să o faci.
Chiar și atunci când te împiedici de o tarabă de canabis, când tot ce voiai era să o ocolești o alta de hașis. Au reguli pe care le imprimă cu seriozitate, cum ar fi faptul că nu ai voie să faci poze, să alergi, pentru că ar putea genera panică, zero violență și zero mașini, păstrarea unui mediu eco-friendly, în care se practică yoga și meditația și reciclarea, respectiv folosirea anumitor bunuri la comun.
Ai zice că un astfel de cartier este mărginaș și evitat de localnici, însă nu este deloc așa. Este, dacă vreți, un altfel de zonă de relaxare, în care fericirea unuia nu incomodează fericirea altuia. Oricât de diferite ar fi ele.
Un instantaneu din puținele zone ale cartierului Christiania în care pozatul nu este interzis
O privire furișă în viața cartierului hippie Free Town Christiania
Danezii sunt hygge în tot ce fac și ce bine le face asta! Totul este hygge în Copenhaga și o simți, chiar dacă nu știi să o descrii și nici nu știi că îi spune așa. Hygge este o stare de bine, pe care o ai când te simți în siguranță, echilibrat, armonios. Și odata ce te simți așa, orice poate fi hygge, de la o cană de cafea, la admirarea unor boboci de rață care se aleargă. Deși există un adevărat cult al acestei noțiuni în Danemarca, eu am înțeles că hygge poate fi orice, atâta timp cât tu ești bine cu tine și cu realitatea ta. Ceea ce nu e puțin lucru deloc.
Bate vântul foarte tare? Ce bine, e ocazia perfectă să port fularul ăsta uriaș care îmi dă o stare de hygge! E frig afară? Ce bine, am motiv să beau mai multă ciocolată caldă și să îmi umplu și mai mult casa cu lumânări (lumânările fiind cel mai hygge lucru din lume pentru ei). Orice le aduce o stare de bine este hygge. Orice nu le aduce o stare de bine, poate fi reparat printr-un adaos de hygge.
Primăvară în Grădinile Tivoli
Grădinile Tivoli, un loc plin de liniște și frumos, adică de hygge
Unul dintre cele mai hygge locuri din Copenhaga sunt Grădinile Tivoli, care au câte puțin din toate, uneori prea mult sau prea kitchos, elemente și clădiri orientale, parcuri de distracție, fântâni, terase, pajiști întinse cu șezlonguri și pufi, ape și grădini, animăluțe, statui, o altă lume (de astă dată cu taxă) în centrul Copenhagăi, fără de care călătoria acolo ar fi, cred eu, incompletă.
Supradoză de soare în „cartierul oriental” al Grădinilor Tivoli
Sunt multe motive care fac Copenhaga un loc altfel. Poate cel mai interesant, pentru mine, a fost să văd o altă latură a felului în care se face turism, cât și a felului în care trăiesc oamenii. Un mic șoc va simți, cred, oricine. Nu aș pune nici azi Copenhaga în top 3 sau 5 al locurilor mele preferate, dar l-aș pune, cu siguranță, pe lista scurtă a țărilor cu o cultură și un crez de viață de la care am avea multe, foarte multe de învățat. Pentru că pare a fi atât de simplu să fii hygge în fiecare zi!
Orice alegi să faci, caută să pui și o doză de hygge!
Dragă alchimistule,
Acordă-mi, te rog, puțin credit, și hai să recunoaștem că, de multe ori, suntem tare ciudați. Ne dorim să trăim într-o țară în care programul de lucru să fie mult mai scurt, dar totuși ceilalți să lucreze mai mult, ca să fie toate cele deschise până târziu în noapte. Așteptăm tot anul Crăciunul, dar blestemăm frigul cu care vine și de abia așteptăm să treacă. Ne plângem de poluare și postăm grafice despre calitatea aerului, în timp ce ducem gunoiul la pubela din spatele blocului cu mașina. Ne definim fericirea în lucruri mari, care se obțin greu și care, de cele mai multe ori, nici măcar nu depind de noi. În același timp, nu ne punem problema de a face sacrificii mari pentru acele lucruri mari care să ne aducă fericirea. Danemarca, dar și alte țări nordice par să fi înțeles niște niște adevăruri simple, care îi fac să trăiască în armonie și să nu facă din fericire un obiectiv după care să alerge toată viața, ci o realitate în care să trăiască toată viața. Așa îți doresc și ție, cum îmi doresc și mie, să reușim, cândva.
Cu drag,
Un alt alchimist începător
