Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 19/06/2020
Film / Cine Combo

Momente vesele cu actori celebri care cântă… prost

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii Momente vesele cu actori celebri care cântă… prost Share Momente vesele cu actori celebri care cântă… prost


Numeroase vedete de cinema sunt pasionate de muzică. Ca tot omul, de altfel. Doar că nu “tot omul” este convins că ar putea fi un bun cântăreţ. O parte dintre actori în schimb, da… şi chiar pe platoul de filmare, adică la serviciu, nu doar seara cu amicii la karaoke. Însă pasiunea nu e suficientă pentru a avea succes la public, talentul e obligatoriu. Sau nu? Aparent, unii cred că notorietatea va compensa lipsa harului şi li se scuză orice, iar alţii că banii sunt suficienţi încât să rişte să se expună judecăţii spectatorilor. În fond, motivele sunt nerelevante. Cert e că muzica nu-i iartă pe cei care o desconsideră. Dar noi, spectatorii, putem să fim indulgenţi, măcar în ce-i priveşte pe actorii care cântă atât de prost încât sunt entertaining, care sunt atât de inocenţi în eşecul demersului lor interpretativ încât ne crează o stare involuntară de acută bună dispoziţie şi nu ne săturăm să-i privim şi să-i ascultăm “la treabă”.

Pierce Brosnan în Mamma Mia!

Campion imbatabil, ce merită un premiu simbolic ‘Susan Sontag’ pentru interpretarea Camp, este Pierce Brosnan în Mamma Mia! prin chinuitul S.O.S. pe care i-l transmite pe note lui Meryl Streep. Când bietul de el zbiară de după colţ “When you’re gone / How can I even try to go on?” o face cu o sensibilitate la fel de mare ca al lui Fred Flintsone întrucât coardele sale vocale par a fi transformate de sarea Mării Egee în… odgoane vocale. Şi când ne gândim că Brosnan a arătat că poate fi entertaining şi fără să cânte – se simte în această adaptare a Musical-ului ABBA din 2008 că n-a mai făcut-o vreodată -, precum în After the Sunset sau The Matador, ne-apucă sughiţul. De râs. Oricum, întreg OST-ul este un “the best of the worst”. 


Video: Pierce Brosnan – S.O.S. (Mamma Mia! – 2008)

Tom Cruise în Rock of Ages 

Tom Cruise în Rock of Ages (2012), în rol de “hard” rocker tatuat, cu meşă fixată de bandana, îi mărturiseşte candidei reporteriţe de la Rolling Stone Malin Akerman… I Want to Know What Love Is! Tom Cruise a crezut probabil că personajul lui are potenţial dramatic autentic deoarece “cântă” textul baladei grupului Foreigner aruncând prin cameră priviri de Hamlet dezorientat în cimitir. Pare a fi pătruns de versurile “I better read between the lines / In case I need it when I’m older” fiindcă, deh, la cei 50 de ani împliniţi de omul misiunilor imposibile la data premierei Musical-ului, declanşarea crizei vârstei de mijloc e de înţeles. Nu?            


Video: Tom Cruise – I Want To Know What Love Is (Rock of Ages – 2012)

Gerard Butler în Phantom of the Opera (2004)

A. L. Webber însuşi l-a ales pe cvasinecunoscutul (pe atunci) actor tocmai datorită vocii sale aspre şi neşlefuite, apropiate de muzica Rock, dorindu-şi un personaj construit mai puţin cizelat şi lipsit de rafinament vocal. Ei bine, l-a obţinut, căci bietul Butler nu cântă ci mai mult ţipă. Când încearcă să ridice vocea, ea devine guturală şi inexpresivă, astfel că o compoziţie strălucitoare ca Music of the Night se transformă într-o cerşetorie emoţională jalnică în timpul căreia te apuci să numeri lumânările din cadru. Amuzamentul? Vezi chipul siderat al lui Emmy Rossum, care nu înţelege cum o femeie ar putea să NU reziste notelor scoase de acest om plictisitor.


Gerald Butler – Music of the Night (Phantom of the Opera – 2004)

Chris Pine în Into the Woods

Chris Pine este Prinţul lui Cinderella în Into the Woods (2014), caftit măr în duelul vocal de către Prinţul lui Rapunzel, interpretat de Billy Magnussen. ‘Căpitanul Kirk’ este chiar simpatic în tentativa de a interpreta cu aparentă sobrietate şi patos melodia Agony din Musical-ul lui Lapine şi Sondheim fiindcă are un look capilar de tip ‘Wolverine în era casetelor VHS’, o pronunţie de Sean Connery la pubertate şi pare tot timpul defazat ca ritm şi tonalitate. Într-o singură privintă reuşeşte să îi ia faţa competitorului… îşi desface primul cămaşa cu-n gest plin de virilitate. De fapt starul nu cântă chiar rău însă rămâne în memorie prin mândria infantilă cu care îşi etalează mediocritatea.


Video: Chris Pine – Agony (Into the Wood – 2014)

Russell Crowe în Les Misérables (2012)

Nu e nimic amuzant în contraperformanţa neozeelandezului care cânta în anii ’80 sub pseudonimul… Russ le Roq şi apoi a format o trupă cu ciudatul nume 30 Odd Foot of Grunts. Ca look, Crowe este perfect ales pentru Javert doar că trebuie să deschidă periodic gura şi atunci îşi arată limitele (vezi Javert releases Prisoner 24601). Mai ales în condiţiile în care e înconjurat de actori care au practica cântatului în filme, ca Anne Hathaway ori Hugh Jackman. Chiar dacă vizual emană forţă, ‘Gladiatorul’ e lipsit de charismă pentru că… nu sună deloc bine. Vocea sa nu e potrivită/formată pentru Les Misérables aşa cum nici cea al lui Johnny Depp – alt mare actor cu talent muzical – nu a fost ceea ce trebuie pentru Sweeney Todd.


Video: Russell Crowe în Les Miserables (2012)

Momente din filme în care actori serioşi cântă îngrozitor de distractiv jalonează întreaga istorie a filmului sonor, nelimitată la adaptările de Musical-uri pentru care există referinţele de pe Broadway sau din West End, şi ne putem oricând întoarce în timp pentru a savura secvenţele în care Clint Eastwood “vorbeşte copacilor” în Paint Your Wagon (1969) sau John Travolta îi cântă piţigăiat Oliviei Newton-John în Grease (1978) că You’re the One. O alternativă comodă rămâne însă oricând Rock of Ages, de revăzut cap-coadă ca o producţie… bollywoodiană intrepretată de Tomcruz Kapoor şi Alec Raj Baldwin. Just for fun!

  • Text de Ioan Big.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută