Între 19 și 24 martie, Assamblage lansează prima ediție ROMANIAN JEWELRY WEEK. cu ocazia aniversării a 10 ani de existență.
Romanian Jewelry Week 1.0 prezintă colecțiile a peste 70 designeri români și are ca invitați peste 80 creatori, colective și asociații de designeri din Portugalia, Italia, Marea Britanie, Grecia, Ungaria, Elveția, Canada, Israel, China, Norvegia. Printre acestea, se numără Milano Jewelry Week, PIN – Asociația de Bijuterie Contemporană din Portugalia, școli de bijuterie contemporană renumite precum Alchimia (Florența) și Krama (Atena) și multe alte surprize.
Spot the designer?
Ne-am propus să aflăm câteva lucruri despre designerii a căror bijuterii vor putea fi admirate chiar aici.
1. Monica Iacovenco
Ce voiai să fii când erai mică?
Când eram mică eram foarte convinsă că voi fi chirurg. Mi-a rămas interesul pentru anatomie, fiziologie și toate mecanismele care fac corpul uman să funcționeze corect. Prin clasa a 12-a, m-am trezit că habar n-am ce vreau să fac, după ce cochetasem cu ideea de jurnalism. Facultatea de Relații Internaționale de la ASE era pe val, așa că am zis că asta voi face și mi-am căutat meditator…care mi-a cerut, pentru prima ședința că să avem despre ce vorbi, să învăț prima lecție din manualul de economie. Am deschis cartea la prima lecție, am închis-o la loc și am hotărât că mă fac arhitect. Părea simplu, fiindcă desenăm dintotdeauna, de fapt cred că e una dintre cele mai grele facultăți. Dar zic acum și voi zice întotdeauna că am cea mai mișto meserie din lume.
Când ai început să creezi bijuterii? Cum a apărut această pasiune?
După un an în concediu de creșterea copilului cred că eram în sevraj după șantiere. Mi-am cumpărat niște sârme, am început să le învârt și parcă făceam asta de când lumea. Însă bijuteria wire-wrapped, datorită constrângerilor tehnice, e destul de îngustă din punct de vedere stilistic. Și mă strângea tare, mai ales că multe dintre bijuteriile mele sunt contondent de geometrice. Basic One la Assamblage a fost primul pas în bijuteria contemporană. Că un curs de inițiere într-o limba străînă. În care știi că ai ceva de spus, dar cineva trebuie să te învețe cuvintele de baza. Pasionată de bijuterii am fost de când mă știu. Doar dependență a apărut odată cu posibilitățile de a și execută ce-mi umblă prin minte.
Care a fost primul proiect sau piesă semnificativă pentru ține și din ce punct de vedere?
Primul proiect important – dealtfel, primul meu proiect ever legat de bijuterie – a fost participarea la Origin – Passion & Beliefs în 2016, la Milano. Făcusem Basic One în 2013, dar am reluat lucrul în proiectare destul de repede după, așa că bijuteria a rămas undeva în wishlist. Când am început, timid, în 2016, să lucrez bijuterii, nu aveam unelte și nu mai știam nimic din ce învățasem. Faptul că primele mele bijuterii din afară școlii Assamblage au fost selecționate să facă parte dintr-un proiect colectiv mi-a dat încrederea să merg mai departe.
Cum îți încarci bateriile? Ce alte pasiuni și interese creative ai?
Îmi încarc bateriile făcând bijuterii. Și desenând uneori. Și îmi mai place să scriu.
Ce înseamnă pentru tine legătură dintre tradiție manufacturieră și design contemporan?
Sinceritate. Sinceritatea materialului imperfect, a mâinii tremurânde care îl lucrează. Datorită profesiei, m-a tentat încă de la începuturi să proiectez ceva bijuterii și să le printez 3D, aveam tot felul de chestii spectaculoase în minte. Apoi mi-am amintit că la toate piesele care-mi plac am făcut câte o greșeală. Și încercând să repar eroarea a ieșit o piesă mai bună decât proiectul inițial. Așa că am rămas până acum la lucrul de mâna, cu convingerea că tocmai imperfecțiunile fac obiectul de design contemporan perfect.
Există o piesă autoportret care vorbește cel mai mult despre ține? Spune-ne povestea ei.
Piesa mea autoportret e cubul cu un colț sfărâmat din lecția lui Nichita Stănescu despre cub.
Nichita Stănescu – Lecţia despre cub
Se ia o bucată de piatră,
se cioplește cu o dalta de sânge,
se lustruiește cu ochiul lui Homer,
se răzuiește cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gură ta, cu gură altora
și mai ales cu gură infantei.
După aceea se ia un ciocan
și brusc se fărâmă un colț de-al cubului.
Toți, dar absolut toți zice-vor:
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colț sfărâmat!
Doar că euinsist să spun că suntem perfecți tocmai datorită colțului sfărâmat.
Ce material pe care nu l-ai folosit încă reprezintă o tentație și o provocare?
Porțelanul. Mă atrage și mă sperie fragilitatea lui.
Cum vezi viitorul bijuteriei contemporane?
Fără limite.
2.Ioana Streza/Contemporia
Ce voiai să fii când erai mică?
Mereu mică, nu voiam să cresc, așa că nu îmi făceam planuri, dar desenam mult.
Când ai început să creezi bijuterii? Cum a apărut această pasiune?
Într-un moment de dezamăgire față de drumul ales inițial. Bijuteria a venit atunci ca o gură de aer, portiță de scăpare. Și a rămas cu mine, ceea ce înseamnă că e mai mult decât portiță, e biletul câștigător, momentan.
Care a fost primul proiect sau piesă semnificativă pentru ține și din ce punct de vedere?
Anatomima
Prima „inima” din Anatonima, prima colecție în care m-am simțit complet eu. Până la această piesă, am trăit cu senzația că emulez formele învățate la școală. Și acum când privesc piesă, îmi aduc aminte că era iarnă când am imaginat-o, că era zăpadă afară, lucrăm la o masă improvizată, ascultăm o anumită muzică, aveam mari emoțîi că nu o să iasă bine, toată această paleta sentimental-senzorială mă leagă de ea. La sfârșit, mi-a plăcut cu adevărat ce a ieșit.
Cum îți încarci bateriile? Ce alte pasiuni și interese creative ai?
Am descoperit, în timp, că singurul lucru care mă relaxează cu adevărat este să mă plimb mult pe jos, până mă dor picioarele, indiferent de vreme, indiferent de loc (deși prefer să fie soare și mulți copaci în jur).
Ce înseamnă pentru ține legătură dintre tradiție manufacturieră și design contemporan?
Destul de multă libertate, cu suficiente constrângeri, că să mă facă creativă.
Există o piesă autoportret care vorbește cel mai mult despre ține?
Fiecare piesă reflectă o parte a personalității căreia ii dădeam mai multă importanță în momentul acela de inspirație și creație. Acum mă regăsesc în colecția ce urmează să fie lansată la ROJW: Armurarium, despre feminitate, vulnerabilitate și curaj.
Ce material pe care nu l-ai folosit încă reprezintă o tentație și o provocare?
Ceramică, dar lucrez în direcția asta. Mi se pare minunată și foarte ofertantă îmbinarea dintre metal și porțelan.
Cum vezi viitorul bijuteriei contemporane?
Tendința generațiilor tinere către exprimare de sine, individualitate, creativitate, mă face să cred că atât numărul artiștilor cât și cel al consumatorilor de artă, din toate nișele, va crește.
Stay tunned, vom cunoaște și alți designeri.
ZN
