Bucureștean de aproape 51 de primăveri, nu m-am cazat în orașul meu decât la un singur hotel. N-am fost sportiv, să stau în cantonament, și nici n-am făcut vizite galante care să presupună cazare într-un loc cu recepție.
Dar de vizitat, îmi place să cred că le-am vizitat pe cele mai de soi, pe cele mai multe, prin natura profesiei – ca jurnalist, mai ales dacă ai tangență cu zona de lifestyle, ajungi acolo volens-nolens. Mă rog, primul în care am intrat – cred că se întâmpla prin 1976, aveam 7 ani – avea să fie mulți ani pentru mine, și cel mai de soi.
Era Intercontinental și am fost cu tata, care lucra în comerț exterior, să ia niște economiști americani și să îi plimbe prin oraș. Mai țin minte, vag, că am fost la Grădina Zoologică, fascinantă, pentru că era de asemenea o premieră, dar liftul, lobby-ul, ambianța de la Inter mi s-au părut amețitoare, copleșitoare. În adolescență, am început să frecventez Hotel București, dar, practic, doar cofetăria acestuia. Îmi plăcea că era pe Calea Victoriei și mă simțeam important că eram în centru și nu în cartier, parcă totul era mai rafinat acolo.
După Revoluție, am devenit ziarist și am făcut un veritabil tur al hotelurilor – eram invitat la relansare sau participam la evenimente. Așa am descoperit JW Marriott – a rămas un reper pentru mine – Hilton Athenee Palace, Novotel, Capitol, Ambasador, Crowne Plaza. În toate căutam ceva din atmosfera celui mai frumos hotel care nu mai este, Carlton, și pentru că practicam visarea diurnă, izbuteam să găsesc peste tot un freamăt, o șoaptă, un spate gol, un pahar de spumant care să-mi trezească nostalgia după hotelul pe care-l știam doar din opera omonimă a lui Cezar Petrescu. Când am ajuns redactor-șef la o publicație de expresie masculină, hotelurile au ajuns practic un al doilea birou, pentru că acolo erau organizate ședințele foto. Așa am descoperit Europa Royale, Epoque Cișmigiu, Sheraton și câte altele.
Însă, cum vă spuneam, am înnoptat doar într-un hotel din București, iar acesta e Heritage Boutique Hotel Palatul Suter. Mi se pare locul cel mai potrivit pentru a-l recomanda cuiva care vrea să petreacă Ziua Îndrăgostiților altfel. Și, în general, recomand senin acest palat de cinci stele nu doar pentru luxul său natural, nu doar pentru ceea ce găsesc că e o restaurare pilduitoare, nu doar pentru că de pe terasă poți scruta cartierul Gramont – și poți vedea cu ochii minții și ce era odinioară. L-aș putea evidenția pentru că adăpostește un candelabru înalt de patru etaje, pentru multipremiatul design, pentru serviciile prompte, discrete, impecabile, pentru că am dormit în apartamentul opulent în care a înnoptat și Beyonce, pentru că am făcut o saună de vis, pentru că am găsit cărți minunate în bibliotecă, pentru că are o capelă în care m-am recules, saloane în care mi-am invitat prietenii, pentru că, într-un cuvânt, are stil.
Dar vă conjur să îl luați în seamă pentru că sunt puține acțiuni mai romantice pe care le știu în acest oraș decât să urci spre Palatul Suter pe singura stradă cu trepte de aici, Xenofon. Parol!
Material realizat de Horia Ghibuțiu
