Cronica celor patru surori March, scrisă cu mai bine de 150 de ani în urmă la lumina lămpii cu gaz, este repovestită cinematografic în era smartphone-urilor de Greta Gerwig, scenaristă, actriţă şi regizoare emergentă datorită succesului unor drame contemporane remarcabile precum Frances Ha, Mistress America, 20th Century Women şi, în special, Lady Bird, care i-a adus nominalizări la Oscar, BAFTA şi Globurile de Aur.
A-ţi asuma cea de-a 7-a ecranizare a celebrei cărţi (prima datează din 1917), drama romantică de familie publicată de Louisa May Alcott în 1868/69, autoare ce a devenit un icon al succesului feminin într-o vreme când acest lucru părea o utopie, reprezintă un act de curaj etichetabil ca donquijotesc… mai ales că exista un precedent strălucitor, Little Women din 1994, nominalizat la acea vreme la 3 Oscaruri, regizat tot de o femeie (Gillian Anderson) şi a cărui distribuţie părea imbatabilă. Winona Ryder (Jo, scriitoarea), Trini Alvarado (Meg, actriţa), Claire Danes (Beth, muziciana) şi Kirsten Dunst (Amy, pictoriţa) formau cvartetul surorilor March, la care se adăugau interpreţii pretendenţilor la inima lui Jo, Bhaer (Gabriel Byrne) şi Laurie (Christian Bale). Şi totuşi…
Greta Gerwig, admiratoare a lui Alcott (ca şi Simone de Beauvoir sau Patti Smith, de altfel) şi care o revendică pe fictiva Jo March ca model personal, a câştigat pariul cu ea însăşi, fapt confirmat de zecile de premii pe care Little Women le-a trecut deja în palmares. Primul ei atu îl reprezintă chiar distribuţia, deloc mai prejos în ce priveşte talentul decât cea menţionată mai sus, cu Saoirse Ronan (Jo), Emma Watson (Meg), Eliza Scanlen (Beth), Florence Pugh (Amy), plus Meryl Streep, Timothée Chalamet, Laura Dern şi Chris Cooper. Un alt atu îl reprezintă ataşamentul lui Gerwig pentru textul-sursă şi limbajul acestuia, ritmat şi deloc desuet, pe care l-a conservat pentru a sublinia atemporalitatea şi onestitatea emoţională, abordarea ei fiind una inovativă, dinspre maturitate spre adolescenţă, dar cu evitarea uzatelor flashback-uri. Conceptul planurilor temporale separate a plecat de la ideea cineastei că “avem mereu tendinţa, în sinea noastră, să contopim imaginea noastră aşa cum ne doream să fim în trecut cu persoana care suntem în prezent”.
O poveste clasică respiră astfel un aer proaspăt iar quest-ul fetelor March pentru libertate, dragoste şi… bani dobândeşte o relevanţă surprinzătoare pentru publicul din zilele noastre.
Material semnat de Ioan Big, publisher Zile și Nopți
