… evident, este noaptea de Crăciun, căci superputerea celui mai popular supererou din preistoria Pop culture – trecând peste faptul că e nemuritor – este aceea de a se strecura prin orice horn, ţeavă de calorifer sau centrală termică pentru ca oamenilor să le fie bine.
Tot evident este faptul că mă refer la Moşul şi nu la Ant-Man. De ce este Moş Crăciun un supererou? Păi… cu toate că altruismul şi idealismul îl caracterizează, Moşul e mai mult decât un erou ordinar dotat cu ceva virtuţi civice fiindcă se pune neostenit în slujba unei cauze juste şi dedicate unei comunităţi foarte largi (producţia şi distribuţia de milioane de jucării pentru copii de varste diferite de pe întreaga planetă), are o identitate vizuală inconfundabilă (o uniformă în lipsa căreia ar fi aproape imposibil de recunoscut) şi un comportament asociat eminamente cu ‘binele’, plus că are la dispoziţie resurse ieşite din comun (sania zburătoare, renii animaţi de praful magic, elfii-asistenţi) şi domiciliază – ca majoritatea supereroilor – într-o regiune greu accesibilă şi detectabilă cu precizie, în cazul său Laponia, pe un platou muntos aflat exact între Finlanda şi Rusia. Q.e.d.
Chiar dacă în fapt a fost inventat de Martin Luther în timpul Reformei sale, Moş Crăciun a descoperit America în 1492 prin mateloţii şi soldaţii lui Columb şi a evoluat spre cum îl ştim noi acum şi îl vedem în reclame la diverse produse de larg consum sau în producţiile hollywoodiene, de-abia din momentul în care a fost transformat în Santa Claus (inspirat de Sinterklaas, numele olandez al Sfântului Nicolae), prin remodelarea inclusiv a imaginii sale, de către americanul Clement Clarke Moore, devenind – de la începutul secolului 20 – un positive male cultural icon, practic o veritabilă vedetă Pop cu notorietate globală, susţinută publicitar intens de branduri precum Coca Cola sau Ford, de cinema, televiziune, cărţi şi benzi desenate, muzică şi arte decorative. În fapt, perenitatea acestui supererou atipic a fost asigurată până în prezent de către Pop culture. Păi dacă la sugestia unei companii suedeze un munte a primit numele său în… Kârgâzstan, mii de petrecăreţi mărşăluiesc în fiecare an îmbrăcaţi în Moşi – SantCon-ul ce se desfăşoară simultan în câteva duzini de metropole occidentale -, iar acum 5 ani, Thrissur, al patrulea oraş ca mărime din India, a învins inclusiv Bucureştiul, intrând în Guinness Book cu peste 18,000 de oameni echipaţi ca Santa adunaţi laolaltă, păi atunci de ce să mi se pară nefiresc dacă voi primi de la Moş Crăciun şi anul ăsta tot o bormaşină de la promoţie şi o căciuliţă roşie cu pompon pe care abia aştept să (nu) o port? Mai bine îmi adresez mie însumi o scrisoare şi mă duc la mall ca să-mi răspund. Cu… cardul, că şi eu pot fi Moş Crăciun.
Editorial de Ioan Big, Publisher Zile şi Nopţi Bucureşti
