Acum ceva ani, 2 sau 3, când Raluca Jianu (cea care a imaginat și creat spațiului Ferestroika, alături de Bogdan Jianu) mi-a spus ce are de gând să facă – să transforme apartamentul în care a crescut, din cartierul Militari, într-un apartament care să redea, unu la unu, atmosfera și detaliile unui apartament din perioada comunistă (anii ’80), am ridicat mirată din sprâncene, pe undeva curioasă, pe undeva sceptică. Când Ferestroika a fost gata și i-am trecut pragul prima oară am avut o furtună de stări și gânduri. Pentru că, brusc, eram înapoi. În apartamentul meu din același cartier Militari, unde am copilărit sub regimul Ceaușescu.
Tot Raluca a fost cea care a generat și ideea de a transpune vizitatorul Ferestroikăi într-o poveste la cald. Cu alte cuvinte, vizita celui care ajunge la etajul 2 în blocul înalt și gri din Militari să îl ducă și mai aproape de viața de atunci, nu doar privind obiectele, mobilierul, hainele expuse, ci luând parte la un episod specific vieții de zi cu zi din perioada comunistă.
Și așa am ajuns la ‘88/’89. Mai exact la ultima noapte de Revelion petrecută pe tipicul tuturor nopților dintre ani în era ceaușistă. Modul în care eu și Iulia Rugină am ajuns la cele două personaje – Clara și Alexandru Ionașcu – a generat un întreg proces de documentare și de readucere aminte a ceea ce poate mulți dintre noi și dintre viitorii vizitatori-spectatori au vrut musai să îngroape cât mai adânc în sertarele memoriei personale. Rezultatul e unul cât se poate de cald. În sensul generării unui tip de experiență rară – atât pentru public (care e transpus cu totul în viața familiei Ionașcu, în jurul mesei lor de Revelion), cât și pentru actori (care creează relația și universul cuplului Ionașcu la un pas de spectatorii tăcuți).
OANA RĂSUCEANU
Scenaristă, activă atât în film, cât și în teatru, unde scrie și regizează deopotrivă; co-autoare a spectacolului de teatru imersiv ‘88/’89 (5-10 noiembrie, Ferestroika).
