Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 13/09/2019
Arhiva Zile si Nopti

PERFORMING ARTS | “La Gomera” Propunerea României la Oscar

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii PERFORMING ARTS | “La Gomera” Propunerea României la Oscar Share PERFORMING ARTS | “La Gomera” Propunerea României la Oscar


O fabrică de saltele de lângă Bucureşti este folosită ca paravan pentru spălarea banilor de către o reţea de gangsteri spanioli. Mijlocitori sunt afaceristul Zsolt (Sabin Tambrea) şi partenera sa, o femme fatale, Gilda (Catrinel Marlon), al căror boss locuieşte pe o insulă pe care se comunică prin… fluierat. Pe urmele lor se află nu foarte integrul poliţist Cristi (Vlad Ivanov), secondat de partenerul său ceva mai naiv Alin (George Piştereanu) şi supervizat de o şefă posibil la fel de coruptă ca el, Magda (Rodica Lazăr). Toţi urmăresc şi se urmăresc, toţi mint şi se mint, astfel încât povestea se lasă descifrată treptat, după numeroase întorsături de situaţie generate de motivaţiile şi comportamentul protagoniştilor. Chiar dacă joacă Vlad Ivanov şi Catrinel Menghia, István Teglas şi Rodica Lăzar, iar Julieta Szönyi revine pe ecrane, să mergem la cinema doar ca să vedem nişte poliţişti care fluieră fără fluier? Răspunsul e categoric… da! De ce? De la Corneliu Porumboiu („A fost sau n-a fost”, „Poliţist, adjectiv”) ne-am fi aşteptat la un nou produs Art house destinat unui public restrâns (mai ales că „La Gomera” a fost nominalizat la Palme d’Or), dar surpriza este uriaşă fiindcă cineastul livrează (probabil) cel mai entertaining film românesc al anului, o poveste Neo-Noir densă şi acaparantă având fundaţia clădită dintr-un material inedit: el silbo, limbajul de comunicare prin fluierat practicat încă de localnici pe insula La Gomera. 

PERFORMING ARTS | “La Gomera” Propunerea României la Oscar

Filmul, al cărui premieră este pe 13 septembrie, nu mai are aproape nimic din minimalismul Noului Val şi nici măcar vechile principii ale regizorului (cadrele foarte lungi, uniformitatea cromaticii, neutilizarea flashback-urilor) nu-şi mai au locul aici în definirea constructului narativ, fiind înlocuite de o abordare mult mai ludică ce ne poartă în spaţiu din arhipelagul spaniol până în Singapore cu pit stop-ul de rigoare din Bucureşti, şi în timp printr-o non-cronologie subiectivă, menită să permită spectatorului îndepărtarea progresivă a straturilor superficiale către miezul în care Love-Story-ul modern se îmbină cu Thriller-ul de sorginte Noir. Recunoaştem însă şi în „La Gomera” atracţia recurentă a autorului pentru limbaje şi coduri de comunicare şi pentru continuarea expunerii efectelor comunismului asupra organismului social românesc printr-o disecţie realizată cu ajutorul umorului negru (multiplele clin d’oeil-uri spre Pop culture) şi al ironiei implicite (generate de absurdul situaţiilor). Fără a se detaşa de realitatea noastră cenuşie, Corneliu Porumboiu reuşeşte să ne ofere un produs cinematografic deopotrivă complex şi accesibil, cu formă strălucitoare şi fond consistent. Artă şi entertainment. Ce ne-am putea dori mai mult? 

Ioan Big

credit foto: Vlad Cioplea

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută