A fi ghid de turism în Sibiu reprezintă un privilegiu! Este un sentiment mai mult decât plăcut să vezi oamenii extaziați că au ajuns pe un tărâm legendar (cred că ar fi exagerat să scriu tărâm al făgăduinței), e o plăcere să simți exaltarea din ochii lor când se deschide în fața lor panorama orașului din Turnul Sfatului sau pășesc pentru prima dată pe Podul Minciunilor. Sunt lucruri și locuri cu care noi sibienii ne întâlnim zilnic nu le mai simțim farmecul, nu ne mai lăsăm impresionați atât de ușor, dar ca ghid asculți ode despre propriul tău oraș și obiectivitatea îți este „compromisă”. Turiștii zilelor noastre nu mai sunt mișcați doar de obiective turistice, ei vor să simtă orașul cu toate simțurile, vin cu temele făcute, au citit tot ce se găsea pe net despre ceea ce dorești să le spui și sunt la curent cu știrile și evenimentele care se petrec în oraș.
Nu e de mirare că se întâmplă des să trebuiască să răspunzi la întrebări surpriză când, pentru o secundă, stai să te gândești dacă să tragi aer adânc în piept și să explici tot ce nu se vede, care e diferența dintre a fi turist sau locuitor, a fi participant sau organizator? Cum uneori poveștile sunt depășite de realitate, un eveniment se vede altfel practic decât scrie în teorie, iar viața în Sibiu depășește siguranța centurii de fortificație (și nu se construiește alta). S-a întâmplat, de exemplu, cu ocazia unui eveniment gastronomic din piață, când din grup a răsunat o întrebare de genul: „Ce ne recomandați să gustăm de aici, ceva cu specific local? Am auzit de tocănița de oaie cu mămăligă cu brânză …” Ei am tras aer adânc în piept, încercând să-mi adun toate „skilurile” de diplomați și ridicând colțurile gurii mecanic … C E S Ă L E S P U N?
