Cu toții am avut, probabil, momente în care am spus “Gata! Plec”. Ca în orice altă relație, și cea cu propria țară are momente de cumpănă, în care motivele de plecare înclină balanța spre gânduri ce nu ar trebui să ne vină niciodată prin minte: despărțirea de locuri, lucruri și oameni fără de care, odată, nu ne-am fi văzut trăind.
Dar, la fel, ca în orice ală relație, unele momente din vață ne aduc în punctul în care am vrea să experimentăm ceva nou, gândind că încercarea moarte n-are.
O escapadă scurtă la facultate în Polonia, un job de-un an găsit în Anglia ori, fuga pentru câțiva ani în Italia nu îți șterge din inimă dorința de a te întoarce “acasă”. Iar mulți se întorc, înfrânți de dor și amintirile frumoase de aici.
Dar… odată experimentat sistemul de sănătate din Vest, nu te vor mai mulțumi neajunsurile din România. Odată circulând în lung și-n lat pe autostrăzi, știi că trebuie făcut ceva mai mult pentru a te simți în siguranță și pe drumurile românești. Odată găsit soarele plajelor, nu-ți mai vine să te zgribulești patru luni pe an.
Decizia este dacă alegi să trăiești cu dor, departe, sau încerci să schimbi România din interior.
