Opera este o experienţă artistică şi n-ar trebui să-i fie frică nimănui să calce într-un teatru de operă, care a încetat demult să mai fie ceea ce era cu un secol sau două în urmă, un fel de privilegiu al anumitor clase din care se trage şi tradiţia ‘etichetei de la Operă’… căci există totuşi o cerinţă minimă de ţinută cât de cât elegantă.
Astea sunt vestigii ce păstrează un oarecare glamour în jurul fenomenului artistic dar, în fapt, nu ar trebui să inducă complexe. N-ar trebui să ne fie frică de Operă pentru că Opera reprezintă ceva frumos, nu ceva de temut. Când era tânăr, Mozart a întreprins nişte turnee prin Europa şi a ajuns inclusiv la Londra. Mozart a devenit pasionat de engleză şi a rămas un scurt text scris de el ca un exerciţiu de limbă foarte interesant în care spune “Peace and tranquility of mind can cure us better than any medicine in the world.”. Asta apropo de temerile şi fricile noastre… care nu sunt doar ale noastre. Toate epocile au avut demonii şi coşmarurile lor.
Pacea şi liniştea minţii ne pot vindeca mult mai bine decât orice doctorie de pe lumea asta. Asta s-ar putea să aducă opera dacă e savurată aşa cum trebuie. Opera nu cere decât un singur lucru: atenţie. Îţi cere puţină atenţie, este foarte adevărat, adică nu-ţi poate bubui în urechi iar tu să te simţi bine la un nivel neurovegetativ doar pentru că îţi generează nişte stări plăcute.
Odată însă acordată această atenţie, răsplata va veni cu o dobândă de cel puţin de zece ori mai mare decât atenţia investită. Opera nu aşteaptă decât să fie descoperită prin ascultare, asta-i tot.
Cityzen TIBERIU SOARE, Dirijor al Operei Naţionale Bucureşti, doctor în muzică, conferenţiar şi autor de cărţi de popularizare a muzicii culte (“Pentru ce mergem la Operă?”, “Nouă povestiri muzicale”)
