În urmă cu 6 săptămâni AFCN (Administrața Fondului Cultural Național) a anunțat că guvernanții au tăiat 30 % din bugetul alocat proiectelor culturale independente. După două săptămâni am aflat că suntem direct afectați de această tăiere. Proiectul companiei noastre independente BIS Teatru fusese respins al doilea sub linie; eram așadar printre cele aprox. 70 de proiecte ucise din fașă de această schilodire bugetară. Ulterior, în ziua vizitei ministrului Culturii Breaz la Sibiu, am protestat împotriva acestei tăieri. Am fost impresionat atunci de faptul că mulți sibieni din afara bulei artistice s-au aliat protestului nostru tăcut.
Ei bine, zilele trecute mi s-a reproșat că nu aș fi protestat dacă nu eram direct afectat de tăiere, și dacă destinul ar fi făcut ca proiectul nostru să fie peste linie. I-am răspuns ferm persoanei cu reproșul: (Ba) DA, aș fi protestat indiferent de rezultate. Nu am nici o îndoială în acest sens. La fel cum în luna ianuarie a anului 2017 am ieșit în Piața Mare din Sibiu din prima seară în care au emis ticăloasa ordonanță 13, și am înconjurat tot orașul până spre ora dimineții; traseu pe care l-am făcut apoi la minus grade seară de seară până au abrogat ordonanța 13. La fel cum voi protesta de câte ori vor fi comise abuzuri, mai ales când ele sunt îndreptate spre cei vulnerabili.
Da, voi protesta cu voluptatea pe care ți-o dă libertatea acestui gest! Iar acum, gândul meu mâhnit merge către sutele de întâlniri pe care artiștii le-ar fi avut cu publicul, dar pe care nu le vor mai avea; la miile de consumatori de cultură care în loc de emoție și prilej de reflecție vor rămâne cu rânjetele false și auto-suficiente ale așa zișilor politicieni de la guvernare, intrați deja într-un buzunar rânced și viermănos al istoriei noastre contemporane.
