Bine te-am regăsit!
Oamenii se schimbă. Dacă vor!
Dacă schimbarea e benefică pentru tine, de ce nu ai vrea să faci pașii necesari? Recunosc, mereu m-a intrigat răspunsul.
Poate că ai citit sau poate că nu, e perfect în regulă, în articolele scrise aici am urmărit să descoperim pas cu pas acești factori care ne țin încătușați și ne îngreunează schimbarea.
Mergem mai departe cu dialogul nostru interior și preț de câteva minute te invit să observi, să decoperi idei, emoții, amintiri care îți pot oferi răspunsurile căutate. Pentru că “peștera în care îți este frică să intri ascunde comoara pe care o cauți”. (Joseph Campbell)
Astăzi vreau să-ți prezint un concept foarte drag și care m-a ajutat enorm în evoluția mea.
Imaginează-ți o piramidă ce are în vârf litera V, în stânga jos litera S și în dreapta jos litera A. Să elucidăm misterul, zic.
Victima este unul dintre rolurile care ne țin captivi și ne împiedică creșterea. Expresiile preferate ale victimei sunt: nu pot, nu am, nu știu, nu cred. La baza lor se află lipsa încrederii în sine, în propriile forțe de a realiza ceva. Așa că mereu se agață de celălalt ca să o ajute să facă schimbarea, de preferat în locul ei.
Salvatorul este probabil cum te așteptai deja, cel care vine în întâmpinarea nevoilor victimei. Expresiile preferate ale acestuia sunt: vreau, pot, știu, cred. Iar la baza acțiunilor sale stă faptul că el crede că nu e suficient de bun și de aceea trebuie să ajute pe toată lumea, dovedindu-și astfel valoarea personală.
Agresorul apare în scenă în momentul în care de exemplu salvatorul își revendică acel “mulțumesc” care ar însemna pentru el valorizare iar pentru că victima nu poate să i-l ofere, el insistă, reproșându-I de exemplu: dacă nu eram eu…
Acest comportament îi activează victimei propria-i neputință și îl atacă pe salvator spunându-i: știi ce? Nici nu aveam nevoie de tine. Mă descurcam și singur(ă).
Acum te întreb: cu care dintre aceste roluri ai rezonat cel mai bine? În care te-ai regăsit mai mult? În ce context “joci” un rol sau poate altul? Dă-ți voie să descoperi o nouă bucățică de puzzle din ceea ce reprezintă ființa ta.
Inevitabil fiecare dintre noi joacă zilnic aceste roluri pe scena vieții și de cele mai multe ori le jucăm pe pilot automat, fără măcar să bagăm de seamă. Și sincer nu cred că ar fi nici cu asta așa mare problemă, doar că folosim rezultatele acestor comportamente drept premise pentru următoarele noastre acțiuni, pentru justificarea realității noastre și chiar anticiparea viitorului. Ne oferim singuri “pastile de alinare” care doar ne ajută să ne păcălim frumos, să nu ne asumăm pe noi în viața noastră iar în final să renunțăm să mai facem aceea schimbare mult dorită, să atingem acele rezultate mult râvnite.
Vestea bună e că pe lângă aceste roluri mai este încă unul. Despre care promit că îți povestesc data viitoare.
