Vulcanul Etna domină peisajul sicilian, este impunător, copleșitor. Din când în când își face de cap și cutremură Sicilia. De la distanță pare calm, dar odată ce te apropii, îl simți cum pufăie nervos printre nori. Cel mai faimos vulcan din Europa domnește mândru peste orașul Catania și chiar dacă pare departe, este foarte aproape de orașele și satele locuite de oameni.
Una dintre cele mai inedite experiențe le-am trăit chiar aici iar sentimentele încercate nu se pot compara cu nimic. Am pășit pe cel mai mare vulcan activ din Europa, un munte înalt de 3340 m, cu aproximativ 400 de cratere și o activitate de peste 6000 de ani. Etna erupe ușor o data la 3 luni și devastator la 150 ani fiind și vulcanul cu cea mai lunga perioadă de activitate.
Pentru a ajunge în varf, trebuiesc parcurse trei segmente: până la refugiul Sapienza cu mașina sau autobuzul, până la cota 2500 cu funicularul Funivia Etna iar de acolo, până la 3000 m pe jos sau cu mașina de teren.
Am plecat din Piazza Duomo din Catania, Sicilia, cu autobuzul hop on – hop off și după o călătorie de o oră și jumătate am ajuns la refugiul Sapienza, aflat la 2000 m altitudine. Pe drum, atracția principală este o casă acoperită aproape în totalitate de lava la erupția din 2001, însa întreg traseul până acolo este spectaculos, cu un peisaj care se schimbă treptat, iar în vârf devine selenar.
Am admirat vulcanul din toate unghiurile, din avion, de pe plaja din Catania, de pe drumul către Taormina, din oraș dar odată ajunsă acolo, am trăit o altfel de experiență.
La refugiul Sapienzia se staționeaza 3 ore, timp în care turiștii pot vizita craterul inactiv Silvestri sau se pot aventura către culmile muntelui. La acest nivel, numeroase restaurante, terase, comercianți cu suveniruri și miere își așteaptă vizitatorii.
Conurile active din vârf oferă o imagine fascinantă iar atracția de a ajunge cât mai aproape de ele este mare. Așa că am urcat mai sus, pentru a descoperi adevăratul spectacol al vulcanului. Am ajuns la 2500 de m cu telefericul iar de acolo, am pornit la pas înspre piscurile acoperite de roca vulcanică. Pământul îmi ardea sub picioare iar căldura emanată de gigantul pe care mă aflam era copleșitoare.
Traseul nu se termină aici. De la punctul în care oprește telefericul, cei mai curajoși pot porni la drum, pe jos sau cu mașinile de teren, într-o plimbare înspre vârf, către conurile principale.
Vântul puternic aduce pale când reci, când calde. Sentimentul este de nedescris, muntele e măreț, natura e nemărginită.
