Acum 12 ani, pe când Sibiul era Capitală Culturală Europeană, s-a montat un cort uriaș în parcarea din Piața Unirii. Venea să salveze o situație fără ieșire: lipsa infrastructurii capabilă să găzduiască evenimente majore. Nu aveam un loc în care să se poată desfășura spectacole, concerte, proiecții cu un public numeros. Atunci s-a apelat la o soluție de avarie și, chiar dacă părea neelegantă, am putut invoca numeroase scuze: nu am avut suficient timp la dispoziție pentru a putea construi așa ceva, nu a existat o nevoie sau nu am conștientizat-o etc.
De atunci încoace, s-au finanțat sute de evenimente care au improvizat, au “inventat” locuri, s-au adaptat. Au avut loc zeci de discuții despre cât de important este ca orașul să creeze infrastructură culturală, au apărut proiecte, idei, inițiative, doar spații nu.
Incapacitatea de a dezvolta o bază care să susțină proiecte de anvergură nu a fost niciodată mai evidentă ca acum, când ne pregătim să găzduim Summitul Consiliului European, iar autoritățile se dau peste cap să găsească soluții. Este evident că mult planificatul Centru de evenimente și conferințe nu ar fi reușit să compenseze faptul că un oraș relativ mic este platforma unei asemenea întruniri, dar ar fi rezolvat o parte dintre problemele pe care le avem astăzi. Și este, cred, prima dată după 2007, când instituțiile statului trebuie să găsească soluții, nu inițiativele particulare. Poate că acum se va conștientiza mai acut nevoia asta.
Până una alta, soluția găsită seamănă izbitor de mult cu cea de acum 12 ani: corturi.
