Trebuie să ne cunoaștem trecutul pentru a nu-i repeta greșelile. Cartea Adrianei Georgescu, șefă de cabinet a generalului Rădescu (ultimul guvern ales democratic până după Revoluția din 1989), arestată (și torturată) în 1945, când avea 25 de ani, este prima mărturie a unui deținut politic dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier. Memoriile sunt scrise la Paris, unde Adriana Georgescu a reușit să fugă în anul 1948.
Cele trei părți ale cărții, „La început a fost sfârșitul”, „Subsemnata, declar…” și „Niciodată trandafirii nu au fost atât de albaștri”, însoțite de un „Cuvânt înainte” scris de Monica Lovinescu (preluat din ediția din anul 1992 apărută de la Editura Humanitas) compun un tablou greu de privit asupra începutului regimului comunist în România.
Îți trebuie stomac puternic pentru a digera mărturiile despre bătăile, violul și tratamentul din închisoare. Amintesc doar operația de apendicită făcută pe viu sau „Dentistul mi-a scos ieri toți cei doisprezece dinți care se clătinau.” Iar imaginile de mai sus nu sunt cele mai îngrozitoare din acest volum tulburător.
