Evgheni Vodolazkin e un om de ştiinţă care a debutat în literatură cu romanul „Soloviov şi Larionov”, luînd prin surprindere toată lumea literară. Asta şi pentru că nu seamănă – ca stil – cu scriitorii ruşi din vîrful piramidei. Dar prin „Soloviov şi Larionov” (Humanitas Fiction, trad.: Adriana Liciu) Vodolazkin doar a salutat marea literatură rusă, pentru că următoarea sa carte ar fi putut fi semnată EuGeniu, atît de bună e! E vorba, fireşte, de „Laur”, un roman excepţional, care ocupă un loc sigur pentru autorul lui în literatura universală. „Soloviov și Larionov” e un detectiv filologic & un roman istoric cu două planuri & personaje principale, amintite şi în titlul cărţii – Soloviov (istoric din zilele noastre) şi Larionov (general din tată-n fiu, 1882-1976). Vodolazkin combină cele două biografii, acţiunile şi amintirile lui Larionov fiind cumva şi ale lui Soloviov. Iar de la un moment dat personajul influenţează viaţa cercetătorului. Vodolazkin scrie numai despre ce cunoaşte foarte bine, fie că e vorba de o perioadă istorică sau un personaj. Bunicul său a luptat pentru albgardişti, armată în care a intrat benevol, iar viaţa ştiinţifică e mediul în care activează scriitorul. Un roman şi tragic, şi hedonist, şi ironic în acelaşi timp, care se citeşte cu mare plăcere. Lectură utilă!
