Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 21/12/2018
Arhiva Zile si Nopti

Gabriel Bota | E o prostie să crezi

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Gabriel Bota | E o prostie să crezi Share Gabriel Bota | E o prostie să crezi


Scriu de 1 an aici! *Zile și nopți* este o gazdă mai mult decât binevoitoare pentru care nu există conceptul de cenzură. Le mulțumesc pentru găzduire și vouă, cititorilor, vă mulțumesc pentru feedback.

„La fereastra cu gutuie / amintirea e și nu e” zice un cântec. De obicei, am prostul obicei să nu privesc în urma mea. Întotdeauna am considerat că trecutul nostru nu mai are nimic de-a face cu ceea ce putem fi în Acest prezent. *Acum* nu are cum să nu fie mai bun decât *Atunci Cândva*. Așa că orice pas fac înspre viață, îl fac începând de Acum. În orice caz, însă, anul acesta tocmai trecut, nu a fost unul foarte bun. Am avut impresia că totul a mers prost: politic, social, cultural! Proștii-s tot mai proști, indiferența e tot mai indiferentă! Și nu, nu o să ne fie mai bine! Până nu o să devenim mai educați, mai implicați, mai responsabili, nu, nu o să ne fie mai bine!

Poate, între timp, am devenit însă mai buni! Și nu știu eu. Aș prefera să fie așa. De fapt, orice altă alternativă nu e de dorit. Dar. Gata cu atenționările. Vreau să vă zic că ninge. E sărbătoare, e liniște! Acum! Dacă tot anul trecut nu v-am vorbit despre poezie aș vrea ca măcar în acest sfârșit să vă dăruiesc tuturor un gând poetic. Se numește: E o prostie să crezi!

# nu știi ce ai până nu pierzi ce prostie draga mea oricum niciodată nu învățăm lecția pentru că noi nu aparținem nimănui la fel cum nimic nu ne aparține și începem vieți și dimineți și zile și mergem mai departe cu capetele plecate în fața unor călăi imaginari care nu ne iartă pentru că noi înșine acceptăm să fim sclavii unui salariu jalnic de parcă avem creiere din peturi de cola și cel mai ușor e să spunem că nu înțelegem ce se întâmplă că doar de ce dracu să depunem un efort să ieșim din neurastenii și nevroze mai bine căutăm resturi de viață în tomberoanele timpului și mergem și stăm și mergem și stăm și pierdem și credem c-am pierdut ceva și nici nu știm ce până când ajungem să nu ne mai pese de mizeria de pe mâini și sufletul nostru e ca un coridor de spital fără becuri prin care nu se mai poate ajunge nicăieri oricum e o prostie să crezi că oamenii pierd suflete draga mea eu cel puțin nu pierd decât chei dar nici nu știu dacă sunt om sunt doar paralizat în patul conștiinței iar de ridicat nu mă voi ridica fiindcă nu pot umbla peste cadavre tălpile mele sunt prea fine și iubesc patul acela vechi cu saltea denivelată în care ți-am sărutat întâia oară sânii fiindcă pe vremea aia nu vedeam că trece timpul și plantele nu se ofileau însă uite cum noi ne cunoaștem de-o viață și nici acum nu știm ce suntem flori magneți ori cuvinte și încă mai inventăm întrebări dar știu că într-o zi vei râde cu buzele mele draga mea vei fi fericită pentru că fericirea constă în uitare altfel spus dacă vrei să fii fericită încă de azi trebuie să uiți ziua de mâine

de fapt

întotdeauna e prea târziu să regreți că ți-ai permis să trăiești #

Vă doresc să iubiți! La mulți ani!

Cu drag,

g

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută