Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 17/12/2018
Arhiva Zile si Nopti

Sărbători cu teatru

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Sărbători cu teatru Share Sărbători cu teatru


21 Decembrie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Chirița în provinție – Coana Chirița este o persoană progresistă, iar intențiile ei sunt numai de salutat. Scrisoarea trebuie adusă pe șervet și talger și să fie „prezantată’’ frumos. Țăranii să facă bine să-și vadă de treabă, să-și păzească jițeii și Măriucile de junele obsedat Guliță. Dulcețurile să le facă cumnățica, oricine, ea nu! Că doar n-o să-și ardă fața ca gospodinile din târg. Ceaiul să bea în ,,luna lui iuli’’ cu „zahar” pe care îl iei frumușel din zaharniță cu cleștele. Nu cu „dejitili’’! Prânzul trebuie servit la orele 5 ca la Paris, totuși înainte de cinci ceasuri se poate „chili” câte un păhărel de rachiu așa, de curaj. Soțul trebuie să se îmbrace frumos, nemțește, nu ca lautarul  lui Barbu, ăla cu naiu’. Și multe alte obiceiuri „evropenești’’ care ne arată cât de înfiptă este în realitate  celebra noastră moldoveancă. Atât de mult că am putea lesne întocmi după spusele ei, un cod al bunelor maniere ale moldoveanului. 

29 Decembrie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Gunoierul – Un gunoier scoate la lumină secrete aparent bine ascunse ale vieții oamenilor chiar din resturile menajere pe care aceștia le aruncă. Pornind de aici, comedia neagră crește în intensitatea de la replică la replică, întrebările și temerile personale ale fiecăruia dintre noi nu întârzie să apară. Despre „Gunoierul”, Teodor Corban și Constantin Pușcașu, principalii creatori ai spectacolului și deținătorii rolurilor principale, afirmă că e o piesă-metaforă plină de sevă, care, deși scurtă, concentrază foarte multe idei, îndeamnă la meditație pe marginea unor probleme serioase de viață, totul oferit sub masca unui umor de bună calitate.

5 Ianuarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

„Lectura volumului de povestiri Ținuturile joase de Herta Müller mi-a adâncit convingerea fermă că primul semn al desprinderii brutale de copilărie, de un spațiu pur al existenței noastre, apare atunci când ființa noastră se izbește de cruzimea celor din jur. Satul – Lumea, privit prin ochii copilului povestitor, este macinat de tensiuni, tristețe și moarte. Naratoarea, aflată la vârsta inocenței, plonjează în acest bastion al cruzimii, printre obiecte, gânduri, amintiri, gesturi, mărturii, dispariții, priviri, spaime și închipuiri, revelându-i-se, astfel, lumea adulților, impregnată de fiorul morții. Scufundarea, în acest univers, reprezintă un drum inițiatic printre vise, așteptări și temeri continue, unde granița dintre realitate și imaginar dispare.” (Mihaela Panainte)

6 Ianuarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Teatru de război – „Ca urmare a dezastrelor militare din 1916, a ocupării a trei sferturi din teritoriul României de către militarii Puterilor Centrale, Iașii s-au pomenit transformați în capitală vremelnică, de facto, a cât mai rămăsese din țară. Curtea Regală, Guvernul, Parlamentul au fost mutate la Iași. Teatrul Național s-a găsit în mijlocul acestor schimbări. În teatru jucau pe rând trupele Naționalelor din Iași, București și Craiova, în teatru s-a mutat Parlamentul și a ținut ședințele, în teatru cânta Enescu…Odată cu venirea a sute de mii de refugiați, a marilor unități românești și rusești, orașul s-a scufundat în nenorociri: foamete, frig, tifos. Miracolul e că în toată această cascadă de nenorociri apare, rodește și se împlinește Marea Unire a românilor din 1918. Speranța trăiește în oameni, se rostește în Parlament și duce la construcția noii Românii.” – Cristian Hadji-Culea

7 Ianuarie/ Teatrul Național Vasile Alecsandri

Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută.Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient. Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință. Irina Popescu Boieru

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută