Pentru a înțelege cum funcționează efectul de turmă, mai întâi voi explica ce este.
“Așa trebuie, nu vezi? Și X-ulescu a făcut așa, înseamnă că e bine. Nu știu să explic de ce e bine, dar din moment ce toată lumea procedează la fel, propun să ne conformăm și noi.”
Aleg să fiu eu însămi și să fiu criticat pentru preferințele mele sau să urmez efectul de turmă?
Majoritatea dintre noi avem tendința de a urma această direcție, de a proiecta lumii o imagine a noastră care nu ne reprezintă în totalitate, pentru a fi acceptați, pentru a ne satisface nevoia primară de a aparține unei comunități sau unui grup social. Imităm un anumit comportament, deoarece considerăm că ne va aduce același câștig adus persoanei în cauză, poate o anumită recunoaștere socială, reușită, o imagine bună. Realizăm acest lucru conștient sau nu, voluntar sau involuntar. Alegem să fim noi și ni se reproșează: “Fii și tu în rând cu lumea, fii un om “normal”. Încercăm să nu ne încadrăm în anumite standarde, să fim ca restul, dar să facem lucrurile în stilul nostru propriu, dar tot se vor găsi persoane care nu vor accepta punctul nostru de vedere. Dar până la urmă ce înseamnă normalitatea?
Să fim copii, exemplare la indigo, să ne încadrăm într-un tipar, doar pentru a fi integrați în societate?
Cănd îndrăznim să fim altfel, să gândim “outside the box”, criteriile se schimbă. Ești considerat “diferit” dacă nu împărtășești aceleași credințe, opinii, principii de viață ca și ceilalți, ești exclus și riști să fii etichetat ca inadaptat sau “ciudat”. Preferăm mai degrabă să ne modelăm ideile și gândirea după a celorlalți, pentru a nu fi marginalizați. Pentru că, astfel scăpăm de efortul de a ne justifica de fiecare dată când alegem să fim diferiți. Uneori când ne conformăm majorității și ne neglijăm adevărata IDENTITATE, riscăm să ne pierdem undeva la jumătatea drumului, dacă nu ne oprim la timp să ne întrebăm:
“Cine vreau să fiu?”
Lupoaica Argintie
