Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 07/12/2018
Arhiva Zile si Nopti

Bilanț: Ce ne rămâne după ce tragem linie și adunăm?

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Bilanț: Ce ne rămâne după ce tragem linie și adunăm? Share Bilanț: Ce ne rămâne după ce tragem linie și adunăm?


Vine timpul pentru o nouă balanță la final de an. Finalurile de an sunt un timp al reflecției, sunt prilejuri să evaluăm rezultatele noastre, să ne uităm în urmă și să vedem unde am fost și unde am ajuns. Să mai marcăm încă odată într-un palmares al imaginației noastre reușitele și să privim înapoi cu speranță la tot ceea ce a însemnat eșec. Și totuși, noțiunea de bilanț este absurdă. Acum când suntem la sfârșitul anului și fiecare își contablilizeaza realizările pe anul care se încheie, stau și mă întreb dacă sufletul poate suporta noțiunea de bilanț, căci un bilanț al realizărilor concrete și al nemulțumirilor interioare este ușor de făcut. Însă, ce am făcut anul acesta pentru noi ? Pentru fiecare dintre noi ? Sunt întrebări destul de grele dar merită să medităm asupra lor. 

 Anul ăsta poate că a fost despre cum să ne depășim limitele și să acceptăm  provocările, despre cum să ne achităm datoriile față de conștiința noastră interioară, despre cum am căutat să eliminăm dinsconfortul din noi. Am învățat anul ăsta că trebuie să ne uităm la viața noastră, încotro mergem, și pe unde vrem să ajungem. Am învățat că atunci când pășim haotic prin existență ajungem la un moment dat să ne simțim inutili, nemulțumiți de noi și lipsiți parcă de sens. Anul acesta cei mai mulți dintre noi ne-am întrebat cine suntem cu adevărat și ce nevoi reale avem. Am descoperit astfel principalele emoții care ne guvernează viață. Am învățat ca popor, că deși majoritatea a votat și conduce, minoritatea poate vocifera. Astfel, am învățat  să ne depășim  fricile, să ne motivăm acțiunile și să ne bucurăm de cine suntem. Am cunoscut dramaticul sentiment al uniformizării și al masificarii și am lăsat în urmă comportamente indezirabile, gânduri negative, promisiuni pe care nu le-am putut ține.

 Am văzut mii de oameni în Piața Victoriei și am răspuns la întrebări pe care nu ni le-am dorit puse vreodată. Am văzut ce înseamnă înseamnă frica, și nu e sentiment, nici boală, e deficiență. Ne-am luptat  pentru libertate și adevăr chiar dacă aceste două noțiuni pot împovăra la fel de ușor cum transfigurează. Am rătăcit printre gânduri, cu inima cât un purice și fără directie…Si ne-am construit trepte pentru idealuri și vise, și am râs de tot ce nu a fost vis, și am plătit pentru și poate vom mai plăti. În viață, am avut  nevoie, să fim mai întâi orbi ca să realizăm că suntem vizionări. Ne-am cumpărat apoi oglinzi și le-am montat în sufletul oamenilor, și rar ne-a plăcut ce am văzut. Am lăsat în urmă pe cei nehotărâți și pripiți, radicali și răzbunători. Am cunoscut oameni frumoși pe care i-am încurajat să rămână astfel precum și oameni  a căror suflet este un ca burete nestors. Sunt încă plini de inițiativă și dornici să-și urmărească visele, sunt printre ei unii care nu visează, dar nu despre aceștia e vorba. În viață este vorba despre cei care sunt gata să își urmărească visele până la epuizare, să își ia toate măsurile de siguranță pentru a înlătura o eventualitate din care să li se tragă renunțarea la vis.  Anul ăsta, fiecare dintre noi, ne-am adus aminte că timpul se rostogolește în cascade. Că unitatea de măsură a sulfletului este clipa, pentru că ceea ce numim clipă conține în ea toată esența vieții. A venit vară și am simțit nisipul fierbinte arzând sub picioare, apoi ne-am învelit sufletul în miros de pădure, cetină și lemn ud.  Și am privit străzile ude duminică seara și acoperișurile caselor….le-am privit până când s-a făcut dimineață și somnul s-a îndurat de noi .Am învățat că atunci când prezentul ne cere ce nu ne poate da trecutul, se nasc regrete. Și ni s-a făcut dor de tot ce nu aveam , iar apoi cu fiecare toamnă, am crezut tot mai mult în existența trecătoare a firii, ne-am dat seama cât de mult contează să ne bucurăm de clipa prezentă, și că tot ce e bun repede trece. S-a făcut iarnă, și ne salvăm cu fiecare iarnă, încălzindu-ne gândurile ruginite de incertitudini și mustrările de conștiință la adăpostul  cald al sărbătorilor și al speranței. Vom da șansă noului să vina către noi. Despre viitor nu e timpul să vorbim acum. Acum e timpul să ne punem întrebarea ,,Ce ne rămâne după ce tragem linie și adunăm?’’ Răspunsul ar fi noi.  

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută