Suntem la sfârșit de an, pregătiți să tragem linie și să facem raportul. Nu știu pentru voi cum e, dar pentru mine, simpla trecere de pragul unui nou an calendaristic poate să îmi schimbe viața cu 180 de grade. E momentul în care mă uit în urmă și schimb dacă e ceva de schimbat ori mă concentrez mai mult pe ceva ce merită atenție.
În anul 2018 am vrut să renunț la proiectele comunitare. Am vrut să trag linie după mulți ani de implicare (de foarte multe ori voluntară) și să las locul altora. Rodajul anilor în care te lupți cu morile de vânt se resimte și îți afectează viața personală. De multe ori te întrebi dacă merită. Dar iată că acum, la sfârșit de an, mă pot felicita că nu am cedat. Am continuat să fiu implicat în domenii precum arhitectură, patrimoniu, urbanism, artă plastică și sport. În toate aceste domenii sunt implicat activ prin diferite acțiuni și proiecte, multe dintre ele ce reușesc să schimbe destine.
În 2018 am vrut să renunț la proiecte. Am vrut să renunț pentru sănătatea și viața mea. Dar nu am reușit pentru că iubesc prea mult ceea ce fac.
În 2019, vreau să renunț la România. Vreau să renunț la ea pentru sănătatea și viața mea.
