#Top10 România: Sport

#Top10 România: Sport

Ne-am propus să trecem în revistă câteva momente sportive importante din istoria României. Tot ce ce au în comun toți acești sportivi este că ei au realizat mari performanțe pentru sportul românesc și nu numai.

1. NADIA MONTREAL 1976.

Cu siguranță că nici un alt eveniment sportiv în care să fi fost implicat un sportiv român nu a avut impactul, la scară mondială, atât de mare ca evoluția Nadiei la Jocurile Olimpice din 1976, de la Montreal. A fost momentul în care gimnastica a făcut pasul în față reușind să capteze atenția datorită fetiței de 14 ani din Oneș­ti. La Montreal, Nadia a primit, pe parcursul competiției șapte note de 10. Puțini știu, însă, că primul 10 a adus doar argintul. Și asta pentru că el a fost obținut la paralele, în concursul pe echipe. Vestea s-a dus repede și dacă în primele zile sala era pe jumătate goală, biletele pentru restul competiției au ajuns pe piața neagră chiar și la 200 de dolari bucata, o suma foarte mare pentru acele vremuri. La sfârșitul acelui 1976, BBC a numit-o “Personalitatea sportivă a anului”. Și tot englezii au introdus-o în topul celor mai cunoscute 100 de femei ale secolului trecut.

2. STEAUA CÂȘTIGĂ CUPA CAMPIONILOR EUROPENI 1986.

Succesul Stelei din 1986 a însemnat ceva mai mult decât câștigarea unei finale în cea mai importantă competiție a cluburilor. Era pentru prima dată când o echipă din spatele Cortinei de fier reușea să pună mâna pe Cupa Campionilor Europeni. Dacă drumul spre finală a fost considerat de către unii mai degrabă unul facil, în ultimul act al competiției, foarte puțini îi dădeau Stelei vreo șansă. Meciul urma să se joace în Spania, la Sevilla, în fața Barcelonei. Campionii României au câștigat finala la penalty-uri într-o seară care a consemnat intrarea în legendă a lui Helmuth Duckadam, primul și singurul portar din lume care a reușit să apere 4 penalty-uri consecutive la loviturile de departajare. Regimul comunist a stors tot ce a putut prin propaganda sa din acest succes. Rămâne și astăzi cea mai importantă performanță reușită la nivel de club de o formație din România.

3. ROMÂNIA LA CM 1994.

Pentru cei mai mulți dintre români, vara anului 1994 rămâne una de referință, plină de amintiri. De , dacă se face un sondaj legat de punctele importante ale acelui an, foarte mulți vor pomeni Campionatul mondial de fotbal din acel an și marile meciuri ale Naționalei. Ne aflăm la aproape 4 ani de la căderea comu­nismului și încă învățam ce înseamnă democrația. Cei mai mulți dintre jucătorii români evoluau deja la echipe din vestul Europei. A fost cel mai bun an din istoria echipei României care a fost la 5 minute de o semifinală cu Brazilia. Mulți au spus că dacă tricolorii reușeau să se califice în semifinale, Hagi ar fi primit cu siguranță Balonul de Aur. Acel loc 5 ocupat de România la finalul turneului reprezintă și astăzi cea mai bună performanță a Naționalei.

4. ROMÂNIA PE LOCUL 2 ÎN CLASAMENTUL GENERAL PE MEDALII LA JO 1984.

Olimpiada de la Los Angeles din 1984 reprezintă apogeul sportului românesc. Astăzi, palmaresul de atunci al delegației noastre ține mai degrabă de senzațional: 20 de medalii de aur, 16 de argint, 17 de bronz. Cu 53 de medalii , România a ocupat locul 2 pe națiuni, după SUA. Acea olimpiadă a fost marcată însă de boicotul celor mai multe dintre statele comuniste, în frunte cu URSS. Decizia fusese luată de fostul președinte sovietic, Iuri Andropov și menținută de Konstantin Cernenko, cel care i-a urmat în funcție. Din tot blocul comunist doar România, China și Iugoslavia au confirmat prezența la Los Angeles. Doina Melinte, Maricica Puică, Nicu Vlad, Ecaterina Szabo, Ivan Patzaichin, Anișoara Cușmir Stanciu, Valeria Racilă, Elisabeta Lipă, Petre Becheru, Ion Draica sau Simona Paucă sunt doar câțiva dintre cei care au scris istorie în acel an, 1984.

5. NICOLAE LINCA – PRIMA MEDALIE OLIMPICĂ DE AUR PENTRU ROMÂNIA.

Se întâmpla la Olimpiada de la Melbourne, din 1956. Cu o luxație la un deget al mâinii drepte, Nicolae Linca se pregătea de finală categoriei semimijlocie în față irlandezului Frederick Tiedt. Nimeni, până atunci, nu reușise să aducă României, aurul olimpic. “Aș vrea să spun că am ajuns la capătul puterilor, dar simț că nu am dreptul să spun asta. După câteva lovituri, mână dreaptă mi se pare un simplu ciot. Urechile îmi țiuie, genunchii îmi tremură și văd, în loc de unul, 2 adversari. Nu-i nimic! Voi da în amândoi!” – așa își amintea Linca ziua în care a adus României primul aur olimpic. A fost răpus de “maladia boxerilor”, boală Parkinson, plătind tribut miilor de pumni încasați. A fost înmormântat la Albă Iulia, nu foarte departe de Blajul natal.

6. ROMÂNIA LA CM 1930.

Legenda spune că Regele Carol al II-lea s-a implicat în selecția lotului pentru primul Campionat Mondial. În orice caz, este evidentă intervenția Suveranului pe lângă marii șefi de companii unde erau angajați cei mai mulți dintre jucătorii din lot pentru a le acordă acestora concedii fără plată pentru toată durata expediției. România a fost prima țara europeană care a confirmat prezența la acest turneu final. Pe 14 iulie 1930 , România juca primul său meci la un Campionat Mondial, împotriva reprezentativei statului Peru.

A fost partidă care a consem­nat prima eliminare din istoria mondialelor, cea a peruanului Galindo. În același timp rămâne și meciul cu cea mai scăzută asistentă din întreaga existent a competiției: doar 300 de spec­tatori au fost în acea zi pe Stadionul Pocitos din Montevideo. România – Peru a fost 3-1. Primul gol a fost înscris de Adalbert Deșu, jucător la UDR Reșița. Deșu avea să moară de pneumonie, în 1937, la vârstă de 28 de ani. Câteva zile mai târziu după meciul cu Peru, România avea să piardă întâlnirea cu Uruguay, 0-4.

7. ILIE NĂSTASE PRIMUL NR 1 DIN ISTORIA TENISULUI.

Pe 23 august 1973, Ilie Năstase devenea primul număr 1 din istoria com­puterizată a tenisului. Era pentru prima data când ATP-ul stabilea o astfel de ierarhie pe bază rezultatelor obținute în ultimul an. Năstase traversa o perioadă senzațională, cu succese la US Open (1973) și la Roland Garros (1973). Recordurile lui Ilie au rămas în picioare mulți ani. Până și astăzi performanțele realizate de cel mai carismatic tenismen al tuturor timpurilor se regăsesc în topurile de specialitate. Regretul lui Năstase este legat de faptul că nu a reușit să câștige la Wimbledon, acolo unde a disputant 2 finale, și nici în Cupă Davis, acolo unde a ajuns de 3 ori în ultimul act.

8. SIMONA HALEP CÂȘTIGĂ ROLAND GARROS 2018.

Succesul din vara acestui an a confirmat intrarea Simonei în legendă. Contestată de unii chiar pentru faptul că nu are în palmares nici un titlu de Grand Șlam, Simona a făcut la Paris un turneu extraordinar. Finală cu Sloane Stephens a consemnat revenirea spectaculoasă a Nr. 1 după ce americancă se impusese în primul set. La 40 de ani distanță de la succesul Virginiei Ruzici pe zgură Parisului, Simona a adus cel mai important success sportiv României în Anul Centenarului.

9. IVAN PATZAICHIN ȘI PAGAIA RUPTĂ.

Patzaichin poate fi oricând inclus într-un top al românilor absoluți. În 1972, la Munchen, în calificări, după primii 25 de metri, pagaia i s-a rupt. Avea o singură șansă pentru a prinde recalificările: să termine cursă. Cu eforturi inimaginabile, și-a dus barcă dincolo de finish. A prins recalificarile și semi­finalele iar câteva zile mai târziu câștiga aurul olimpic. Rămâne și astăzi cel singurul bărbat în TOP 10 cei mai medaliați români la Jocurile Olimpice.

10. STEAUA ȘI A DOUA SA FINALĂ DE CUPA CAMPIONILOR.

Mulți au spus că povestea din 1986 a fost o întâmplare, un context fericit pentru campioană României. În 1989, însă, Steaua reușea să se califice pentru a două oară în finală Cupei Campionilor. Reușise să elimine pe Spartă Praga, Spartak Moscova, IFK Goteborg și pe Galatasaray Istanbul. Finală s-a jucat la Barcelona, pe 24 mai 1989. Steaua avea să piardă în față marelui AC Milan despre care s-a spus că a fost una dintre cele mai mari echipe ale tuturor timp cea mai mare echipă a tuturor timpurilor.

Articol de Marian Olaianos

Marian Olaianos – Comentator cu 4 Campionate Mondiale în palmares și cu 3 Campionate Europene.