Viața se întâmplă. Că vrem sau nu, că acceptăm sau nu, că suntem conștienți sau nu. Și dacă e adevărat că avem o singură șansă să ne bucurăm de oxigen, știință și iubire, ar trebui să nu mai fim răi și să ne gândim serios la ce e în jur și la ce lăsăm în urmă.
Să renunțăm la job dacă nu-i potrivit, să ne despărțim dacă nu suntem împliniți, să iubim din toată inima, să iertăm, să mâncăm prăjitura aia, să ieșim din casă, să cumpărăm pantofii ăia, să fim buni, să facem sport, să înțelegem. Să trăim acum! E singurul moment care contează și singura certitudine pe care o avem. Până când nu se va întoarce cineva din viitor să ne spună altfel, habar n-avem dacă mâine există.
Așa că azi aleg să fiu fericită. Câteodată, să-i arăt degetul mijlociu unui bolovan care mă claxonează pentru că nu poate încălca legea rutieră din cauza mea mă face fericită.
